Astăzi rar Renunțare publică și solemnă la o credință (religioasă), la o idee sau la o atitudine; abjurare; apostazie; concr. documentul prin care se face o asemenea renunțare; lepădare (II 5).
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 126r/41.
- 1838 Albina Rom., nr. 42, 1811/9: Abate (preotul)... a fost în vreo câteva rânduri la prințul, care dimineața în ziua răposării a iscălit formalnică abjurație (lepădare) înaintea multor martori.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 32/22.
- 1846 NEGULICI, Educația, II, 22/18: Războiul încetase; o abjurație solemnelă dete iarăși pe Henri IV Franței.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1852 BARASCH, Minunele, II, 76/13: Rușinea acestei abjurațiuni nu cade asupra mărinimiei tale, ci cade asupra intoleranției ... neamului întunecat în care ai trăit.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D., 11.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 43: Pentru faptul abjurațiunei sale, Anton primi o pensiune de 500 livre, pe care i le liberă clerul francez.
- 1942 VIANU, Art. Filoz., 308: Epocile de aspre schimbări, când sensul vechilor valori se întunecă și când existența omenească este cumplit amenințată, sunt mai degrabă timpuri ale abjurației și nestatorniciei.
- 1981 BARBU, Caietele Princepelui, VII, 50: Formula de abjurație care i-a fost dictată lui Galileu: „Eu, Galileu, în cel de-al șaptezecilea an al vieții mele, prizonier în genunchi înaintea eminențelor voastre”.
- 1995 PATAPIEVICI, Zbor, 140: Ce înseamnă arta care bucură un exemplar uman nedemn? O deriziune, împotriva căreia Rubliov se instalează în abjurația anulării.
Încă 16 citate
✦
(În trecut, în Anglia) Exil al unei persoane.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 122/14: Abjurație se numește în Anglia giurământul ce pune un criminalist înaintea giudecătorului că pănă în 40 de oare (ceas.) va părăsi țara.
- 1862 ANTONESCU, D., 11: În Anglia se num[ește] abjurațiune exilul voluntar al unei persoane, mai ales funcționar care părăsește pentru totdeauna această țară.
Încă un citat
– Pl.: abjurații și rar aburății (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 126r/41).
– Var.: înv. abjurațiúne (gen.-dat. și: înv. abjurațiunei), înv., rar abjurățiúne (1862 PONTBRIANT, D.) s. f.
– Din fr. abjuration, lat. abjuratio, -onis. Cf. engl. abjuration.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1939 SCRIBAN, D.; 1978 DN3; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
