1.
Înv. Vrednic de milă; mișel (1), netrebnic (2).
- 1843 HELIADE-RĂDULESCU, Teatru trad., 459: Nu îți cer onori și fași P-a fiilor tăi privință. Te rog numai să nu-i lași Sclavi, abbieți, în părăsință...
- 1846 NEGULICI, Educația, II, 291/4: Această credință merge de la cele din urmă la cele dintâi ranguri ale soțietății; de la acea gloată abjectă care privește în sus ... cu trebuințele ambiției, la ceealaltă gloată, nu mai puțin abjectă, care, spre a-și păstra măririle ei, îngenuchie pe rând dinaintea fiecăria puteri.
- 1877 LMD, III, 131: Chilă [=] un biet om, om de nimic, mișel, mizerabil, abiect, nevoiaș.
Încă 2 citate
2.
(Despre oameni sau acțiunile, manifestările etc. ale lor) Care inspiră repulsie, dispreț,
dezgust; infam, josnic, mârșav, netrebnic (3); livr. ignobil; fig., pop. și fam. spurcat2 (4).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1855 CIPARIU, ap. B. Contemp., IV, 310: Nu cumva socotești că canonicii din Blaș sunt oamenii așa de vili și de abiecți, cât le poate da oricine cu piciorul.
- 1858 HELIADE-RĂDULESCU, Biblicele, 115: Poate însă face cineva din aur un vas umilit și abject, ci prețul intrensec al aurului e tot acela.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- <1876-1877> CONTA, Teor. Ondul., 154: Pedeapsa cu moartea ... este de ajuns a opri pe oamenii cei mai puțin culți și mai abjecți de la cele mai mari crime.
- 1878 EMINESCU, Pub., II, 76: D. Holban … susține că abjectul Schopenhauer e materialist.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 STERE, Scrieri, 342: Zvârcolindu-se în noaptea sărăciei negre și a ignoranței abjecte, el [poporul] nu mai poate; i-ați sleit toată vlaga, l-ați stors ca pe o lămâie.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1899 N. A. BOGDAN, Arta, 20: Naturalul nu e frumos decât cu condiția de a fi ales, estetic, menit a produce plăcerea, iar nu a copia mașinalicește tot ce se produce în natură și sub orice formă, chiar abjectă.
- 1903 CHENDI, Period., II, 74: Ce păcat că idei atât de poetice, frumoase cu toată ciudățenia lor, sunt întunecate adeseori de o notă patologică, de acel senzualism nesănătos, care imprimă poeziilor erotice un caracter abject!
- 1916 IORGA, Discursuri, 353: Să culegi tot ce omenirea are mai abject ca origine, mai degradat ca vicii, mai rapace și mai călcător de orice simțiminte omenești, pentru a le arunca pe acest bun pământ ospitalier [românesc], este ... [un act] de nebunie istorică.
- 1920 VINEA, Pub., II, 167: La început, secretar general mânuitor de fonduri secrete: pentru un politician pretențios, bătrân și cu trecut abject, postul era modest.
- 1931 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 239: Dezgustătorul viorist mai are încă și „ceva parizian” în persoana lui; și Poznicev zice curent: „maimuțele și parizienii”, pentru a exprima în două cuvinte cea mai abjectă stricăciune.
- 1937 ELIADE, Integr. Prozei Fant., I, 206: O furie abjectă, o poftă de scandal îi copleșise Lizei simțirea.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 690: Abject, abulic, lucid, cu reacțiuni efemere de demnitate umană, el [consulul] este o umbră mai palidă a degradaților lui Dostoievski.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 289: Un du-te-vino inutil, dizgrațios, abject.
- 1977 PAPU, Din clasicii, 187: Noțiunea de „provincie” este... înțeleasă [de Hortensia Papadat-Bengescu] în sensul antecedentei noastre istorii apropiate, adică în sensul de localitate blestemată, urâtă, murdară și abjectă.
- 1985 G. NAUM, Zenobia, 12: Te-aș ruga să încetezi odată cu râsul acesta abject și absolut deplasat.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., II, 69: Mai stupefiantă este revelarea că acel ins, mult mai abject decât majoritatea celor de o teapă cu el, se depășea pe sine și depășea în omenie pe mulți dintre deținuții cărora nici prin gând nu le-ar fi trecut să devină turnători asemeni lui!
Încă 23 citate
✧
(Substantivat)
- 1955 ARGHEZI, Pensula, 380: Catastrofa a trecut peste orice răbdare omenească și dincolo de abject: paralitic, Luchian a fost arestat în pat.
– Pl.: abjecți, -te.
– Var.: înv., rar abiéct, -ă, abbiét adj.
– Din fr. abject, lat. abjectus, -a, -um. – Abbiet < it. abietto, abbietto.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
