Faptă sau atitudine care stârnește repulsie, care este demnă de dispreț; ticăloșie (2), josnicie, mârșăvie; reg. mârșăvenie, livr. ignominie.
- 1846 NEGULICI, Educația, II, 51/2: Și iaca lanțurile, vânzarea, robia, abjecția unui neam întreg justificată prin păcatul lui Ham.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1935 SEBASTIAN, Jurn., 38: Nu-mi aduc aminte să fi cunoscut o mare abjecție de caracter.
- 1940 ARGETOIANU, Îns., VIII, 100: Cum a putut ajunge această țară într-un așa grad de abjecție ca să tolereze un asemenea regim?
- 1944 ACTERIAN, Jurn., 394: Trebuie totuși să mulțumesc hazardului pentru toate bucuriile inteligenței și lucidității, pentru ... cei câțiva prieteni și frați care mi-au îngăduit să nu văd umanitatea în totala ei abjecțiune.
- 1977 PAPU, Din clasicii, 39: Resortul [erupției lirice] ar fi dezamăgirea și dezgustul unui spirit superior față de abjecția umană a vremii.
- 1978 PALEOLOGU, Treptele, 52: Frumosul împărat Constantin, cu prestanța sa augustă, nu e decât o fiară stupidă care-și dă numaidecât pe față pestilențiala abjecție sufletească și trupească.
- 1980 I. VULPESCU, Arta Convers. 473: Nu acceptă că-n lumea asta plină de josnicii, de abjecții ... există și sublim.
- 1982 România Liter. (S.), nr. 2, 5: Afirmarea superficială ... sfârșește în abjecție.
- ante 1994 T. POPOVICI, Cartierul, 33: Toți foștii conducători ai revoluției roșii ... recunoșteau public toate abjecțiile posibile, bătându-se cu pumnii în piept.
Încă 16 citate
✧
Fig.
- 1880 EMINESCU, Coresp., 351: Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic ... și c-ai vedea această abjecțiune zbătându-se în durerile morții, precum mă zbat eu ... ei bine, n-ai avea tu milă de ei?
- 1911 ARGHEZI, Cortina, 18: Am asista pe-ncetul la transformarea crimelor și abjecțiunilor în culori care căptușesc orașele românești cu hârtie hâdă și tinichea mânjită.
- 1926 ARGHEZI, Semne, II, 114: Un legiuitor atent ar lovi traducerile de o taxă atât de violentă, încât ar dispărea o întreagă literatură de abjecții și aberații.
- 1986 PALER, Un muzeu, 143: Rembrandt nu e nici optimist, nici pesimist. Bătrânii lui și el stau dincolo de clasificări. Ei există, acesta e principalul, străini de noroi și de abjecție.
- 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 12: Aici mă înfund în abjecție.
Încă 4 citate
– Pl.: abjecții.
– Var.: ieșit din uz abjecțiúne, înv. abiecțiúne (1859 BĂLĂȘESCU, D., I; 1862 ANTONESCU, D.) s. f.
– Din fr. abjection, lat. abjectio, -onis.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
