Tranz. JUR. Înv. A anula, a suspenda un titlu de proprietate, un drept etc. printr-o hotărâre judecătorească.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1871 LMD, I.
- 1886 STEINBERG, D.
Încă 6 citate
✦
Înv., rar A tăgădui.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
– Prez. ind.: abjúdec.
– Var.: înv., rar abjudicá (1848 NEGULICI, Vocab.; 1859 BĂLĂȘESCU, D., I; 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I) vb. I.
– Din lat. abjudicare (după modelul lui judeca).
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1966 DN2; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
