1.
Deschizătură adâncă într-un platou sau într-un versant muntos; prăpastie (1), genune, hău, adânc, franțuzism, rar abim, noian (II 2); înv. precipițiu (1).
- 1822 DRLU, I.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1851 STAMATI, D.
- 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 108: Vor trece toți pe o punte îngustă, ce va fi peste un abis.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 60: Abisuri spăimântătoare se deschideau sub picioarele noastre.
- 1858 RALET, Suvenire, 92: Nici luarăm seama cum trecurăm și peste alt abis, vreu să zic peste „curentul dracului” ... ce ne scoasă drept la cheul de pe țărmurile Asiei.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- <1859-1860> FILIMON, Escurs., 127: Văzând că nu o privea nimeni, [Eloisa] se aruncă în fundul abisului.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1863 ALEXANDRESCU, Călăt., XXI: O scară cu câteva trepte, iarăși de piatră, faciliteasă suirea pe o măreață terață, spânzurată ca printr-un farmec d-asupra abisului.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 TURCU, Escursiuni, 45: Mergând mai mult ... când pe brânci, când lăsați pe spate în adâncile abisuri de stâncă din dreapta și din stânga, înaintam toți cu pași îngrijați.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 351: Pe marginea chiar a acestui cumplit abis ... nenumărate capre negre se plimbă.
- 1955 Viața Rom. (R. US), aprilie, 244: Unii întorceau capul, dar de jur împrejur ne priveau aceleași abisuri cenușii.
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 327: Două trunchiuri de brad nu prea groase și rotunde ca fusele slujeau drept punte. Gavrilcea calcă pe ele deasupra abisului cum ai merge pe stradă, cu o lipsă de ezitare de necrezut.
- 1968 IVASIUC, Interval, 152: M-am târât înapoi ... până la buza prăpastiei. Zgomotul ... îndepărtat m-a înfiorat, creându-mi senzația abisului.
- 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 368: Mie mi-e frică, zise ea, să mă apropii așa tare de grilaj. Am tentația abisului.
Încă 25 citate
✧
Fig.
- 1847 ARICESCU, Florica, 19/14: În larg abis de lacrămi de tot abandonată, Ea-nalță către acela ce-i dă nenorocire O mână rugătoare.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 3/19: Inima omului este un abis in fundul căruia s-ascunde idra eroismului.
- 1856 TEULESCU, Cesar, 253/2: Cesar ... ședea închis în casa sa de la Ravenna și părea cufundat într-un abis de nehotărâri.
- 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 7: Deschideți ochii odată, frați români, vedeți abysul ce stă supt picioarele noastre gata să ne-nghiță.
- 1889 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 413: Dacă am admite un calcul profund, n-am putea să credem că dl. C. C. Arion n-ar fi izbutit să descopere abisul fără fund în care s-a aruncat.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1916 VIANU, Coresp., 9: De aci până la o societate în care toată umanitatea să intre e un abis ce nu se poate trece.
Încă 6 citate
2.
Parte profundă, insondabilă a unui proces, a unei stări; parte profundă a personalității cuiva; neant.
- 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Hristianismu, 29/8: Am căzut în cel mai afund abis de întristare.
- 1853 PELIMON, Coliba, 39: Nenorocitule om! zise englezul, cum ai făcut ca să te poți scăpa din abisul de infamie unde bramii te-au aruncat de când te-ai născut?
- 1893 CHENDI, Period., I, 91: Ambii iubesc ce e urât și sinistru, ambilor le place să-și scoată obiectul din abisurile și întunecimile vieții omenești.
- 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 56: Trebuie să reaprindem focarii stinși ai ființei noastre sau să metamorfozăm și să convertim în lumină imensitățile de întuneric ale abisului nostru.
- 1974 ELIADE, Jurn., II, 179: Ea îi promite în cuvinte clare fidelitatea conjugală ... și că ea va locui cu el întotdeauna în abisurile interioare luminoase.
- 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 237: Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine, sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității?
- 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 141: În adâncurile omului căzut e un aglomerat abis zoologic: șerpi, vulpi, dragoni, câini, porci, muște bâzâitoare și broaște care orăcăie, măgari, viermi, lupi, hiene ș. a. m. d.
Încă 6 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 57: Pentru o privire din ochii ei, adânci ca abisul, aș fi sacrificat întreaga știință omenească.
- 1948 Filocalia, III, 389: E deprinderea peste care apasă ca un abis întunerecul neștiinții și noianul cumplit al răutății, și în care își au rădăcinile munții rătăcirii, adică duhurile răutății.
Încă un citat
✦
Nenorocire, moarte; p. ext. iad.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
- 1856 TEULESCU, Cesar, 327/27: Cesar ... sfărâmase rasa celor mai mari personaje ale Romei și pe care norocul totdauna le cotropise din cea mai mare treaptă în abis.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1860 FILIMON, Escurs., 26: Iată-mă, repetă regele abisului, aștept ordinele tale!
- 1862 ANTONESCU, D.
- <1868-1869> I. NEGRUZZI, Poezii, 17: Și când atingem malul eternului abis, Vedem că fericirea și viața-au fost un vis.
- 1871 LMD, I.
- 1935 D. Enc. Simb. Bibl., 20: Adâncul (abisul) în Sfânta Scriptură înseamnă iadul (Hades) închipuit sub pământ ... care este locul sufletelor păcătoase și al demonilor.
- 1973 MAZILU, Treziți-vă, 292: Mă pregătesc metodic pentru moarte. Să aibă moartea ce devora, să aibă abisul ce înghiți!
Încă 8 citate
3.
Fig. Diferență foarte mare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental între persoane
ori stări, fenomene, procese, concepții.
- 1841 Curier a. sexe, III, 2601/28: Vulgul își închipuește un abis între filosofie și științele fisice.
- 1879 EMINESCU, Pub., II, 373: Pot așadar exista raporturi escelente între stat și stat, între suveran și suveran, între popoare însă va fi un profund abis.
- 1881 EMINESCU, Pub., IV, 26: Ceea ce se cere numai e ca o ... tradiție să existe, să nu se creeze un abiz din ce în ce mai mare între ființa istorică, a neamului nostru și între oamenii ce guvernează.
- 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 341: Acest abis și această deosebire se rezumă în câteva cuvinte: ei [burghezii], ca și noi [socialiștii], voiesc producțiunea în devălmășie, însă „apropriațiunea individuală”.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 176: Abisul (prăpastie) între politeism și monoteism era nemărginit.
- 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 7: E un abis între filosofia medievală și cea modernă. [Introducere]
- 1919 PUȘCARIU, Mem., 353: Deși persist să cred că [Iancu Flondor] este un bun român și că are mari calități, m-am convins că ne desparte un abis.
- 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 482: Dar abuzurile domnului săpaseră un abis întreg între el și toată tinerimea dornică de reforme, a cărei călăuză era Alecu Ghica.
- 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 377: Ce păcat că între vorba și fapta acestui om inteligent și foarte pricepător, dar fără voință – stă un abis.
- 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 63: Abisul dintre traiectoria în sublim trist a vulturului și starea depresivă pe care o acoperă devine și mai izbitor.
- 1987 GOMA, Jurn., I, 115: Tolstoi, în „biografie” spune: de la neființă la ființă – un abis; de la ființă la conștiința de sine a copilului de 4–5 ani – o distanță extraordinară.
Încă 10 citate
4.
Regiune aflată la mare adâncime a unei mări, a unui ocean etc.; p. ext. apă foarte adâncă.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
- 1871 LMD, I.
- 1907 OTESCU, Credințele, 59: Gea ... născu pe Uranos, cerul înstelat, și în urmă munții și abisul mărilor, Pontos.
- <1914-1916> PILLAT, Amăgiri, 211: Bureții Își mișcau pădurea vie pe abise fără fund.
- 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 349: Valul ... smulge ultimul catarg al corăbiei și o târăște apoi în abis.
- 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 265: Felul cum rostise ea ultimele cuvinte îi dădu [lui Matei] un puternic sentiment al propriei puteri. Îl mai încercase uneori, când încăleca cea mai de sus cracă a vreunui copac ascuns în frunze și legănându-se încet deasupra abisului albastru.
- 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 11: Când un fulger s-a arătat de la o margine la alta a cerurilor... animalele pădurilor s-au ascuns în vizuinile lor, păianjenii s-au retras în fundul plaselor și peștii au coborât în abis.
Încă 6 citate
– Scris și: abiss (1859 BĂLĂȘESCU, D., I), abys, abyss (1871 LMD, I), abiz.
– Pl.: abisuri și înv., rar abise.
– Din lat. abyssus, fr. abysse. – Pentru sensurile 1, 2, 3 cf. fr. abîme.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D. 8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1957 LTR2, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1987 D. Enc. Psihiatr., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.
