ABÍS s. n.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABÍS s. n.
1. Deschizătură adâncă într-un platou sau într-un versant muntos; prăpastie (1), genune, hău, adânc, franțuzism, rar abim, noian (II 2); înv. precipițiu (1).
  • 1822 DRLU, I.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1856 BOLINTINEANU, Călăt., 108: Vor trece toți pe o punte îngustă, ce va fi peste un abis.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 60: Abisuri spăimântătoare se deschideau sub picioarele noastre.
  • 1858 RALET, Suvenire, 92: Nici luarăm seama cum trecurăm și peste alt abis, vreu să zic peste „curentul dracului” ... ce ne scoasă drept la cheul de pe țărmurile Asiei.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • <1859-1860> FILIMON, Escurs., 127: Văzând că nu o privea nimeni, [Eloisa] se aruncă în fundul abisului.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1863 ALEXANDRESCU, Călăt., XXI: O scară cu câteva trepte, iarăși de piatră, faciliteasă suirea pe o măreață terață, spânzurată ca printr-un farmec d-asupra abisului.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1886 STEINBERG, D.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 TURCU, Escursiuni, 45: Mergând mai mult ... când pe brânci, când lăsați pe spate în adâncile abisuri de stâncă din dreapta și din stânga, înaintam toți cu pași îngrijați.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 351: Pe marginea chiar a acestui cumplit abis ... nenumărate capre negre se plimbă.
  • 1955 Viața Rom. (R. US), aprilie, 244: Unii întorceau capul, dar de jur împrejur ne priveau aceleași abisuri cenușii.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, II, 327: Două trunchiuri de brad nu prea groase și rotunde ca fusele slujeau drept punte. Gavrilcea calcă pe ele deasupra abisului cum ai merge pe stradă, cu o lipsă de ezitare de necrezut.
  • 1968 IVASIUC, Interval, 152: M-am târât înapoi ... până la buza prăpastiei. Zgomotul ... îndepărtat m-a înfiorat, creându-mi senzația abisului.
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 368: Mie mi-e frică, zise ea, să mă apropii așa tare de grilaj. Am tentația abisului.
Fig.
  • 1847 ARICESCU, Florica, 19/14: În larg abis de lacrămi de tot abandonată, Ea-nalță către acela ce-i dă nenorocire O mână rugătoare.
  • 1848 NEGULICI, Vocab., 3/19: Inima omului este un abis in fundul căruia s-ascunde idra eroismului.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 253/2: Cesar ... ședea închis în casa sa de la Ravenna și părea cufundat într-un abis de nehotărâri.
  • 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 7: Deschideți ochii odată, frați români, vedeți abysul ce stă supt picioarele noastre gata să ne-nghiță.
  • 1889 DELAVRANCEA, Art. Polit., I, 413: Dacă am admite un calcul profund, n-am putea să credem că dl. C. C. Arion n-ar fi izbutit să descopere abisul fără fund în care s-a aruncat.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1916 VIANU, Coresp., 9: De aci până la o societate în care toată umanitatea să intre e un abis ce nu se poate trece.
2. Parte profundă, insondabilă a unui proces, a unei stări; parte profundă a personalității cuiva; neant.
  • 1836 HELIADE-RĂDULESCU, Hristianismu, 29/8: Am căzut în cel mai afund abis de întristare.
  • 1853 PELIMON, Coliba, 39: Nenorocitule om! zise englezul, cum ai făcut ca să te poți scăpa din abisul de infamie unde bramii te-au aruncat de când te-ai născut?
  • 1893 CHENDI, Period., I, 91: Ambii iubesc ce e urât și sinistru, ambilor le place să-și scoată obiectul din abisurile și întunecimile vieții omenești.
  • 1936 CIORAN, Cartea amăgirilor, 56: Trebuie să reaprindem focarii stinși ai ființei noastre sau să metamorfozăm și să convertim în lumină imensitățile de întuneric ale abisului nostru.
  • 1974 ELIADE, Jurn., II, 179: Ea îi promite în cuvinte clare fidelitatea conjugală ... și că ea va locui cu el întotdeauna în abisurile interioare luminoase.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 237: Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine, sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității?
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 141: În adâncurile omului căzut e un aglomerat abis zoologic: șerpi, vulpi, dragoni, câini, porci, muște bâzâitoare și broaște care orăcăie, măgari, viermi, lupi, hiene ș. a. m. d.
(Ca termen de comparație)
  • 1909 PATRAȘCANU, Proză, I, 57: Pentru o privire din ochii ei, adânci ca abisul, aș fi sacrificat întreaga știință omenească.
  • 1948 Filocalia, III, 389: E deprinderea peste care apasă ca un abis întunerecul neștiinții și noianul cumplit al răutății, și în care își au rădăcinile munții rătăcirii, adică duhurile răutății.
Nenorocire, moarte; p. ext. iad.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
  • 1856 TEULESCU, Cesar, 327/27: Cesar ... sfărâmase rasa celor mai mari personaje ale Romei și pe care norocul totdauna le cotropise din cea mai mare treaptă în abis.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 26: Iată-mă, repetă regele abisului, aștept ordinele tale!
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • <1868-1869> I. NEGRUZZI, Poezii, 17: Și când atingem malul eternului abis, Vedem că fericirea și viața-au fost un vis.
  • 1871 LMD, I.
  • 1935 D. Enc. Simb. Bibl., 20: Adâncul (abisul) în Sfânta Scriptură înseamnă iadul (Hades) închipuit sub pământ ... care este locul sufletelor păcătoase și al demonilor.
  • 1973 MAZILU, Treziți-vă, 292: Mă pregătesc metodic pentru moarte. Să aibă moartea ce devora, să aibă abisul ce înghiți!
3. Fig. Diferență foarte mare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental între persoane ori stări, fenomene, procese, concepții.
  • 1841 Curier a. sexe, III, 2601/28: Vulgul își închipuește un abis între filosofie și științele fisice.
  • 1879 EMINESCU, Pub., II, 373: Pot așadar exista raporturi escelente între stat și stat, între suveran și suveran, între popoare însă va fi un profund abis.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 26: Ceea ce se cere numai e ca o ... tradiție să existe, să nu se creeze un abiz din ce în ce mai mare între ființa istorică, a neamului nostru și între oamenii ce guvernează.
  • 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 341: Acest abis și această deosebire se rezumă în câteva cuvinte: ei [burghezii], ca și noi [socialiștii], voiesc producțiunea în devălmășie, însă „apropriațiunea individuală”.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 176: Abisul (prăpastie) între politeism și monoteism era nemărginit.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 7: E un abis între filosofia medievală și cea modernă. [Introducere]
  • 1919 PUȘCARIU, Mem., 353: Deși persist să cred că [Iancu Flondor] este un bun român și că are mari calități, m-am convins că ne desparte un abis.
  • 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 482: Dar abuzurile domnului săpaseră un abis întreg între el și toată tinerimea dornică de reforme, a cărei călăuză era Alecu Ghica.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 377: Ce păcat că între vorba și fapta acestui om inteligent și foarte pricepător, dar fără voință – stă un abis.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 63: Abisul dintre traiectoria în sublim trist a vulturului și starea depresivă pe care o acoperă devine și mai izbitor.
  • 1987 GOMA, Jurn., I, 115: Tolstoi, în „biografie” spune: de la neființă la ființă – un abis; de la ființă la conștiința de sine a copilului de 4–5 ani – o distanță extraordinară.
4. Regiune aflată la mare adâncime a unei mări, a unui ocean etc.; p. ext. apă foarte adâncă.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 132/10.
  • 1871 LMD, I.
  • 1907 OTESCU, Credințele, 59: Gea ... născu pe Uranos, cerul înstelat, și în urmă munții și abisul mărilor, Pontos.
  • <1914-1916> PILLAT, Amăgiri, 211: Bureții Își mișcau pădurea vie pe abise fără fund.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 349: Valul ... smulge ultimul catarg al corăbiei și o târăște apoi în abis.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 265: Felul cum rostise ea ultimele cuvinte îi dădu [lui Matei] un puternic sentiment al propriei puteri. Îl mai încercase uneori, când încăleca cea mai de sus cracă a vreunui copac ascuns în frunze și legănându-se încet deasupra abisului albastru.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 11: Când un fulger s-a arătat de la o margine la alta a cerurilor... animalele pădurilor s-au ascuns în vizuinile lor, păianjenii s-au retras în fundul plaselor și peștii au coborât în abis.

– Scris și: abiss (1859 BĂLĂȘESCU, D., I), abys, abyss (1871 LMD, I), abiz.

– Pl.: abisuri și înv., rar abise.

– Din lat. abyssus, fr. abysse. – Pentru sensurile 1, 2, 3 cf. fr. abîme.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D. 8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1957 LTR2, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1987 D. Enc. Psihiatr., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar