1.
Adj. Înv., rar Referitor la brad; de brad.
- 1871 LMD, I.
2.
S. n. Înv. Arbore din familia coniferelor.
- 1895 LIUBA – IANA, Măidan, 188: Dar și latinul pinus, numele soiului pentru abietine (abies) are înțeles de a împunge.
3.
S. n. CHIM., MED. Substanță extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore,
solubile în apă și în alcool; coniferină, laricină.
- 1898 Enc. Rom., I, 7.
– Pronunțat: -bi-e-.
– Pl.: abietini, -e.
– Var.: abietínă (1937 Enc. Agr., I; 1969 D. Medic. (1969), I) s. f.
– Din fr. abiétin, -ine, germ. Abietin [säure] – Sensul 3 < fr. abiétine.
Referințe bibliografice:
1937 Enc. Agr., I; 1966 DN2; 1969 D. Medic. (1969), I; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.