Înv., pop. Diminutiv al lui abia (I 1).
- 1887 HEM, I, 95.
- 1893 DDRF, I.
- 1954 GRAUR, Fond. Lexical, 166: De la adverbe însă e mult mai ușor să se formeze derivate, și exemple există și în românește (abielușa, acușica, a aiura, a apropia, a împreuna, a înainta, a îndărăpta, îndărătnic etc.) și ele vin să întărească importanța cuvântului de bază.
Încă 2 citate
✧
Loc. adv. Înv. D-abielușa = foarte greu.
- 1881 JIPESCU, Opincaru, 50: E ca vezul orbețului, când zăriește d-abielușa, ca prin sită, ori ca pân ciur.
– Abia + suf. -(l)ușă.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1916 PASCU, Suf. Rom., 364; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1960 St. Form. Cuv., II, 204; 2011 DELR, I; 2015 Form. Cuv., IV1, 356
