1.
Adj. Care aparține Abhaziei sau abhazilor (1); privitor la Abhazia sau la abhazi; abhaz (2).
- 1959 Viața Rom. (R. US), nr. 3, 171: În minunatul peisaj georgian, A. Todorov, V. Tulbure și poetul abhazian D. Gulia și-au deschis inimile.
- 1970 Viața, Rom. (R. US), nr. 9, 29: Bărbații abhazieni, mai frumoși decât femeile: nalți, subțiri, cu fruntea naltă, nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic.
Încă un citat
2.
S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară
de acolo; (la m. pl.) populație care locuiește în Abhazia; abhaz (1).
- ▭ Abhazienii îl consideră pe Sfântul Apostol Simon drept primul Apostol care le-a adus vestea Învierii Domnului.
✦
(Substantivat, f.) Limbă din familia caucaziană vorbită de abhazieni; limba abhază.
- 1996 Rev. Lingv. Șt. Liter., 19: Sintetismul a fost depistat de I. Meșcianinov într-un șir de limbi: abhaziană, aleută, cabardină, cazahă.
3.
S. f. ENTOM. Specie de albine din subrasa caucaziană de munte.
- 1969 D. Zootehn. Med. Vet.
– Pl.: abhazieni, -e.
– Din engl. Abkhazian.
