Acțiunea de a abdica și rezultatul ei; înv. paretisire.
1.
Renunțare, de bună voie sau prin constrângere, la exercitarea funcției supreme sau
a unei funcții înalte în stat; înv. paretisire, înv. prostire3. Cf. abdica (1).
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 61.
- 1843 KOGĂLNICEANU, Scrieri Istor., 390: Blânda figură a lui Neagu V. V., carele, … lăsă sfătuiri fiiului său cum să domnească; abdicarea lui Petru Rareș, care preferă să se scoboare de pe tronul Moldaviei decât să plătească bir turcilor; toate aceste figure, toate aceste fapte ar merita mirarea chiar și a străinilor.
- 1859 FILIMON, Escurs., 175: Tot ce mai rămâne de făcut acelui nenorocit rege este abdicarea.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 HASDEU, Pub., II2, 214: Oricum să fie, faptul s-a anunțat Parlamentului urmând apoi o ședință secretă, în care se pretinde că s-ar fi adus un mesaj verbal din partea tronului, amenințând țara cu abdicare, dacă Reprezentațiunea Națională nu se va grăbi de a vota Legea Bugetară.
- c. 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 87: După abdicarea domnitorului și proclamarea constituției, totul s-au liniștit în țară.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1889 România Lib. (C.), nr. 3 433, 1: Regele a citit documentul de abdicare cu voce tare, sfătuind pe fiul său să fie pentru popor un rege bun și credincios.
- 1893 DDRF, I.
- 1897 MAIORESCU, Discursuri, II, 30: Lascăr Catargi … izbutește să îndepărteze ideea de abdicare și inspiră destulă încredere principelui pentru a-l face să continue îndeplinirea misiunii ce o primise.
- 1919 I. NEGRUZZI, Mem., 121: Situațiunea politică era într-adevăr foarte gravă; de la alegeri atârna continuarea domniei prințului Carol sau abdicarea sa.
- 1984 GOMA, Jurn., II, 76: Și iată-ne la abdicare. Într-adevăr, în acel moment, Mihai era singurul rege din Europa de Est sovietizată.
- 1996 Adevărul (C.), nr. 1 757, 7: Diplomați neidentificați citați de Reuter opinează că, deși nu este încă vorba despre abdicarea regelui, transferul puterii va fi permanent.
- 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 155: După cum se știe, triumful Revoluției de la 1848 în Țara Românească s-a produs la 11-23 iunie, având ca urmare abolirea regimului regulamentar, abdicarea domnitorului Gh. Bibescu și instaurarea guvernului provizoriu.
Încă 16 citate
2.
Renunțare la o acțiune, la o calitate sau la un grup etc.; retragere dintr-o activitate din cauza unor dificultăți; înv. abzicere (2). Cf. abdica (2).
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1920 MINULESCU, Pub., 203: Vom spune că „Odinioară” este binevenită pentru a completa repertoriul matineurilor, destinate unui public aparte, pe care direcția Teatrului Național trebuie să-l aibă în vedere chiar cu prețul unei dureroase abdicări de la strictețea programului artistic ce și-a impus.
- 1929 ARGHEZI, Semne, III, 98: Ar fi aproape o abdicare să asimilezi meșteșugul subtil al scrisului cu o profesiune, dar el a devenit o profesiune.
- 1930 ELIADE, Isabel, 112: Era acest văzduh care sufoca organic excepționalul mecanism spiritual al d-rei Roth, privilegiată din fire și risipind averi ca să-și păstreze darul curat de abdicări, de atingeri, de compromisuri.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 329: Când însă concepțiunea s-a schimbat și tutela a fost socotită ca o sarcină, numai invocarea unui motiv valabil – ca și astăzi – putea scuti de tutelă sau chiar abdicarea de la o tutelă luată.
- 1933 IONESCU, Pub., II, 63: E cea mai formidabilă, cea mai elegantă abdicare, pas cu pas, din tânăra generație.
- 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 28: În rezistența ei [a României descreștinate] categorică și nejustificată, am putut citi toată abdicarea ei, toată apostazia ei, de la principiile spirituale ce au insuflat istoria națională.
- 1937 STĂNILOAE, Ortodoxie, 179: Creștinismul spune că originea păcatului se explică prin libertatea pe care a dat-o Dumnezeu omului. Aceasta se poate interpreta și așa, că păcatul este o abdicare de la libertate.
- 1947 CIPRIAN, Un lup, 281: Această abdicare de la probatoriu dovedește că inculpatul recunoaște implicit culpa ce i se impută și care se încadrează în textele de lege.
- 1981 România Liter. (S.), nr. 4, 4: Poetul însuși acceptă mutilarea ... în înțelesul abdicării sub presiunea slăbiciunilor.
- 1984 Viața Rom. (R. US), mai, 54: Renunțarea la epicul propriu-zis e o abdicare.
Încă 12 citate
– Pl.: abdicări.
– V. abdica.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1955 DL, I; 1958 DM; 1975 DEX; 1978 DN3; 1999 M. D. Term. Istor.; 2001 MDA, I; 2006 NDU, 2007 DEXI.
