Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABȚÍNE vb. III

Refl.

1. A nu participa la o acțiune; a se reține.
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 89/6: Eclectismul e un termin meziariu. După dânsul unele cunoștințe primitive sânt reservate Creatorului, și omul trebue se absție de toate cercetările în această sferă spețială.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1857 KOGĂLNICEANU, Orat., I1, 89: Însuși glasul țărei cere dară ca noi ne abținem de o soluție radicală.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D.
  • 1863 KOGĂLNICEANU, Orat., I2, 318: abțiu de a califica această contradicțiune.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 305: Acela care, după ce a încheiat cu autoritatea publică contracturi pentru aprovisionarea armatei în timp de resbel, ... se abține cu voință de a executa contractul la timpul sau la locul ficsat.
  • 1868 ap. B. Contemp., III, 251: Ce să face, oare, față cu nouăle alegeri la Dieta din Pesta? Părerea mea ar fi ca să observăm una pasivitate completă, abstinându-se până și la lucrările pregătitoare.
  • 1886 STEINBERG, D.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1899 ANESTIN, Călăt., 138: Nu pot abține de a nu vărsa lacrămi amare.
  • 1906 St. Doc. Liter., XII, 17: Socialiștii s-au abținut de la alegeri și astfel de la constituirea Dumei.
  • 1921 IORGA, Mem., III, 185: [Brătianu] admite și necesitatea de a ne abținea de la serbările încoronării.
  • 1926 BART, Peste ocean, 303: Mare poftă aveam să știu ce se petrece în capul englezului de lângă mine, care cerceta cu răbdare liniile încâlcite pe glob, linii ce arătau mersul vapoarelor germane. Trebuia abțin.
  • 1933 BART, Europolis, 211: Sunt sigur că și ea l-a iubit la fel și că-l iubește încă. Fata era un fruct copt, gata să cadă din pom. Neagu s-a abținut, credea că-i fruct oprit. A venit la timp altul și l-a cules.
  • 1935 D. Enc. Simb. Bibl., 416: Votul (juruința) e o consacrare de sine însuși, sau afierosirea unui lucru ca dar lui Dumnezeu (vot pozitiv); sub vot se mai înțelege și obligarea (nazireat) de a se abține de la ceva (vot negativ).
  • 1941 A. VOINESCU, Jurn., 221: abțin … de la orice judecată. Pesemne toți avem nebulozități în noi.
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 319: Îmi venea să mă pun cu pumnii pe el, dar abțineam, cine știe, poate că e el capabil să placă mai mult fetei, să nu mai vorbesc eu, zic, să-l las pe el.
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 143: Când femeia se întorcea în birou, începea iar s-o complimenteze, se purta ca un domn, ceilalți își dădeau coate, chițcăiau, abia se abțineau să nu izbucnească în hohot.
  • 1977 STĂNESCU, Respirări, 372: A te înfrâna, a te abține, e primul semn al civilizației lumii.
  • 1980 Lex. Mil., 83: În cel de-al Doilea Război Mondial, părțile beligerante s-au abținut de la utilizarea substanțelor toxice de luptă.
  • 1982 Viața Rom. (R. US), nr. 11, 45: Se abținu de a le pune întrebări.
  • 1993 D. Asig., 167: [Asigurații] sunt obligați se abțină de la săvârșirea oricăror acte menite să diminueze sau să lezeze dreptul de regres al asiguratorului.
  • 1997 D. Prot. Med., 171: Fiecare stat ... are dreptul la o parte rezonabilă de utilizare avantajoasă a apelor bazinului [de drenaj internațional], dar și obligația de a se abține de a cauza orice nouă formă de poluare.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 271: Pentru toate aceste motive, Consiliul Sanitar Superior s-a abținut, în 1893, să mai recomande guvernului înființarea carantinelor de uscat.
  • 2015 PLEȘU, Despre inimă, 138: Încercați abțineți de la un impuls oarecare al corpului. Apoi, încercați abțineți, câteva minute, de la a gândi, adică să realizați, în minte, cum cer anumite tehnici spirituale orientale, un moment de vid, de tăcere absolută.
Tranz. Înv., rar A determina pe cineva să nu acționeze, să nu ia o hotărâre; a opri (1), a reține (3).
  • 1873 BARIȚIU, Scrieri, I, 108: Deși cardinalul Iulian își reculese toată puterea elocinței sale ca abțină pe creștini de la încheierea păcii ..., toți se determin a încheia un armistițiu.
Spec. A nu se exprima prin vot, a se reține, fig., fam. a se rezerva.
  • 1876 MAIORESCU, Discursuri, 321: Întregul cabinet se abține de la vot.
  • 1878 I. NEGRUZZI, Teatru, 668: [Mirtescu:] Negreșit, nu pot să votez cu opoziția ... [Petrașcu:] Nici te abții de la vot nu poți.
  • 1879 C. BACALBAȘA, Buc., I, 243: La Senat a votat contra numai Nicolae Voinov și s-au abținut: Vasile Alecsandri, C. Brăescu și N. Bujoreanu.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1918 IORGA, Mem., II, 26: În numele Partidului Muncii, Trancu-Iași a declarat că se abține.
  • 1920 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 142: Și tot același domn Iorga știe cu siguranță că la ultimele alegeri din vechiul regat 60 la sută din alegători au urmat sfatul generalului Averescu, abținându-se de la vot.
  • 1938 DIAMANDI, G. Dictatori, 348: Socialiștii germani n-au avut curajul nici măcar se abțină. Au găsit nimerit să voteze creditele de război.
  • 1957 BARBU, Oaie, 284: Cine mai este de părerea tovarășului Boancă să ridice mâna, spuse secretarul. Se ridicară opt mâini. Cine se abține?
  • 1998 MO, nr. 24, 3: Părțile care se abțin de la vot nu vor fi socotite între părțile prezente și votante în stabilirea majorității.
2. A-și interzice plăcerea pe care o poate oferi un lucru (considerat necesar): anumite alimente, băuturi etc.; a-și refuza satisfacerea unor acte fiziologice sau deprinderi; a se înfrâna.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, 1: Abstinere, a se reține, a se priva de un ce. [Glosar]
  • 1860 FILIMON, Escurs., 157: Salvatorul lumei … a învățat pe toți cei ce venea la dânsul … se abstine de poftele cărnii.
  • 1888 MO, nr. 2, 287: Sătenii la țeară ... nu se abțin de la actele sexuale.
  • 1910 BIANU, D. Săn., 39: Fiind de un temperament mai nervos ea [femeia adultă] trebuie se abție de la alimente excitante și iuți.
  • 1913 DA: M-am abținut două luni de la fumat.
  • 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 10: Pustnic = care s-abține de multă mâncare, care postește.
  • 1929/1930 Enc. Minerva, 233: Pentru Buddha toți oamenii se pot bucura, fără deosebire de castă, de egalitatea religioasă, respectând cele zece reguli de viață, adică abținându-se de la cele 10 păcate.
  • 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 423: Consumatorii se abțineau de-a consuma ... bunurile de care aveau nevoie.
  • 1958 STANCU, Rădăcinile, II, 193: Am pus ban lângă ban. M-am abținut de la cheltuieli.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 148: Mai bem câte un pahar. Merge unt! La al treilea abțin!
  • 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 72: În Postul Mare [credincioșii] se abțin de la orice petreceri ... și cântece, numai a cânta din fluier nu e păcat.
3. A nu se pronunța în legătură cu ceva sau cu cineva; a nu participa la o discuție; a se stăpâni, a se ține (III 6).
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, 229/17: Este pietate a considera sacri pre cei strămutați din vieață și dirept a ne abstine de cei ce nu mai sunt în ființă.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1878 CARAGIALE, Pub., 194: „Timpul” s-a abstinut cu desăvârșire de orice reflecții sau comentarii asupra epidemiei ce bântuie cabinetul Brătianu și care a și secerat trei victime.
  • 1887 HEM, II, 463: Vom indica aci, ca obiect de cercetare pentru viitorul etnolog român, următoarele două fenomene, asupra naturei cărora noi din parte-ne ne abținem de a ne rosti.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1910 ANTIPA, R. Dunării, 127: Nu pot totuși abțin a nu atrage în câteva cuvinte atențiunea asupra unora din concluziunile ce decurg din faptele pe care le-am arătat.
  • 1925 REBREANU, Adam și Eva, 261: Doi jurați se abținură, declarând patetic că acuzatul le-a redat odinioară sănătatea, îngrijindu-i frățește.
  • 1933 BART, Europolis, 322: Pe sală, el, care se abținuse de rușine, izbucni într-un plâns zguduitor ca o descărcare nervoasă.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 415: Războiul civil și anarhia s-au întins peste toată țara și până în Africa, în Maroc, și … a intrat în joc și elementul militar, care până atunci se abținuse.
  • 1938 BUCUȚA, Capra, 373: Magdalena se abținuse dinadins și cu destulă suferință … ca să nu se găsească mai târziu și pentru totdeauna amestecată în aceste amintiri ale lor.
  • 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, II, 68: Pomponescu se abținuse, ca spre a vedea cum se desfășură [sic!] evenimentele.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, I, 850: Mă hotărâi (și avui o clipă impulsul să i-o și spun, dar abținui din instinct în ultima clipă) să mă port ireproșabil cu ea, orice mi-ar face.
  • ante 1983 STĂNESCU, Antimetafizică, 590: Guraliv cum sunt și vorbind în numele familiei, pe loc am rostit adevărul: familia se abține.
  • 1993 BARBU, Ianus, 1 068: abținui și continuai să zâmbesc.
  • 2000 C. T. POPESCU, Trigrama, 83: Am fost repartizat la dumneavoastră ca inginer de sistem (vru să adauge „fără s-o fi cerut”, dar se abținu).
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 22: Își vorbea de fapt sieși, dar doamna Filofteia nu se putu abține să nu intervină, iar promptitudinea cu care răspunse dovedea că între timp reflectase foarte serios la același lucru.

– Prez. ind.: abțín și pop. abțíu.

– Var.: înv. abțineá (1903 TDRG; 1929 HODOȘ, M. D.) vb. II, înv., rar abstíne, absțíne (1848 NEGULICI, Vocab.; 1862 ANTONESCU, D.) vb. III, abstiná (prez. ind.: înv., rar abstinez 1859 BĂLĂȘESCU, D., I) vb. I.

– Din fr. s’abstenir, lat. abstinere (adaptat după ține).

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom.; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1929/1930 Enc. Minerva, 233; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1962 FD, IV, 63; 1975 DEX; 1993 D. Asig.; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar