Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABȚIGUÍ vb. IV
1. Tranz. Reg. A trage, a pritoci vinul.
  • <1930-1937> ALR (SN), I, h 246/29: Abțiguiéști [vinul].
2. Tranz. și refl. Fam. A (se) îmbăta ușor, a (se) chercheli, a se ameți, livr. a se griza, a se turmenta (2).
  • 1967 UDRESCU, Gl. Argeș: Te abțiguiseși și tu bine aseară!
  • 1976 ȚOIU, Galeria, 435: Câțiva, gata abțiguiți de țuica fiartă sau de cinzecile de drojdie băute pe Calea Griviței, începură să facă glume fără perdea.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 312: Se și abțiguiseră, picai pe o veselie generală. Dădui pe gât infectul coniac, care în loc să mi se urce la cap îmi răscoli stomacul.
  • 1994 VIȘNIEC, Teatru, I, 167: Ai câștigat la Loto? Nu mai pune că m-abțiguiesc.
  • 2007 DEXI: S-a abțiguit de la vin.
3. Tranz. Fam. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica date sau cifre pentru a înșela pe cineva.
  • 1951 Cum vorbim, III, nr. 12, 37: Mi-a făcut socoteala și mi-a abțiguit patru poli dintr-un condei.
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 108: Dă-mi-o s-o citesc [revista], zise ea întorcându-se către Tudor. Poate mai e ceva de abțiguit ... și e târziu.
  • 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 106: Sau dacă totuși am recunoaște răspunsul pe care-l dăm și nu prea ne-ar place [sic!] cum arată la față, l-am justifica, vopsi și abțigui în fel și chip.
  • 2006 NDU, 24: Texul era bine abțiguit prin unele locuri.
  • 2007 DEXI: A abțiguit calculul contabil.
  • 2009 în Colectivizarea, 391: După o vacă am dat câte șapte sute de litri de lapte. O mai fost de dat cote de porumb, de cereale, de fân. Tăte huc te-o pus să le dai, da’ nu îți da nime’ nimic. Doar te abțâguie.
4. Tranz. Fam. A certa, a critica; p. ext. a face rău cuiva.
  • 1956 Viața Rom. (R. US), nr. 5, 100: Am abțiguit într-un reportaj de culoare vreo două persoane.
  • 2007 DEXI: Ca -l abțiguiască, i-a rupt contractul.

– Prez. ind.: abțiguiesc și abțígui.

– Var.: reg. abțuguí (prez. ind.: abțúgui 1967 UDRESCU, Gl. Argeș) vb. IV.

– Din germ. abziehen „a scădea, a trage, a deduce; a trage vinul” (prin apropiere de germ. Abzug „deducere, tragere, decantare”).

Referințe bibliografice:
1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1959 LR, nr. 1, 61; 1967 FD, IV, 63; 1975 GRAUR, Alte et.; 1988 DEX S; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2013 DGS; 2011 DELR, I.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar