Franțuzism Care este artificial, prefăcut, nefiresc.
- 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 118:Faptele scornite sunt minciuni factice, dar verități ideale, căci gloatele nu imaginează decât ceea ce este analog cu realitatea.
- 1894 VLAHUȚĂ, Dan, 184: Tot calmul acesta pe care și-l impunea era factice.
- 1925 TEODOREANU, Medeleni, I, 149: Începu să-și scoată hainele, cu mișcările factice ale actorilor când reproduc pe scenă gesturile mici de toate zilele.
- 1928 SADOVEANU, Olanda, 333: Muzicanții, executând un jazz, îl ritmează cu capul și cu umerele, într-o ațâțare factice.
- 1930 ARGHEZI, Poarta, 65: Un pesimism factice se zugrăvea pe figura lui.
- 1931 CADE.
- 1932 STERE, Revol., I, 371: Entuziasmul, mai mult sau mai puțin factice…, a fost de prea scurtă durată.
- 1936 PERPESSICIUS, Menț., III, 27: În fața acestui defect capital, celelalte elemente factice… pierd din importanță.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1940 BRĂTIANU, Enigmă, 85: Civilizația uniformă greco-romană le întipărise… caracterul monoton al urbanismului său de serie și al mitologiei sale factice.
- 1946 RALEA, Explic. Omului, 104: Viața societăților omenești se complică cu nenumărate creațiuni factice.
- 1951 ELIADE, Jurn., I, 190: Totul mi se părea iremediabil mediocru, factice.
- 1956 DL II.
- 1958 DM.
- ante 1964 VINEA, Lunatecii, 185: O lume de schelete, în peruci, taftale și mătăsuri, și-a legănat vârtejul ei ritmic cu malacoave la soarele lui factice.
- 1966 OPRESCU, Considerații, 95: El încetează de a mai modela în lut, materie ce-i displăcea tocmai prin ușurința cu care ea se supunea artistului, îndemnându-i pe cei slabi… să se încânte cu un brio factice și fără valoare.
- 1969 Teatrul (R), februarie, 94: Rezultatul e fatalmente compozit, factice.
- 1988 PLEȘU, Minima moralia, 30: Ni s-a părut un text destul de plat, cu personaje factice.
- 1994 CIZEK, Ist. Lit. Lat., I, 155: Adepții… practicau un stil factice, chiar sofisticat.
- 2002 MDA, II.
- 2005 SCL, 80.
Încă 20 citate
✧
(Substantivat)
- 1967 VULPESCU, Proză, 153: E disperarea și amăgirea neputinței care mă-mbrâncește inexorabil în ratare conștientă, în oboseală spirituală, în factice.
✧
(Adverbial)
- 1963 CĂLINESCU, Scrinul, I, 45: „Ooh!” se entuziasmă factice Gaittany.
- 1984 România Liter. (S.), nr. 8, 4: George o pierde pe aceeași enigmatică eroină trăind factice, ca un personaj.
- 2009 LR, 218.
Încă 2 citate
– Din fr. factice.