1.
Înv. Meșter popular, la început lemnar, dulgher, apoi (și) fierar; faur, făurar.
- 1806–1808 ȘINCAI, Ist. Naturei în Șc. Ardeleană (1983), I, 658: Fabrii sau bărdașii cei mai procopsiți așa zic, că mai-nainte de a se tăia arburii, de folos este a-i curăți de coajă sau a-i cresta prin pregiur, ca stând în sus, să se uște și apoi să se tae.
- 1857 ARISTIA, Parallela, I, [Vocabular]: Fabru [=] artizan, meseriaș, care lucrează metaluri, făurar, ferar (covaciu).
- 1871 LMD, I.
- 1871 LMD, III, 464: Potcovariu… artifice, fabricante, fabru sau faur de potcoave.
Încă 3 citate
2.
IST. Meșteșugar din Imperiul Roman, membru al colegiului meșteșugarilor.
- 1898 XENOPOL, Ist. Rom., I, 190: Afară de colegiul fabrilor se mai găsește cel al centonarilor, adică al neguțitorilor de lână, pomeniți în Apulum.
- 1898 Enc. Rom., I., 880: Societăți de ajutor mutual, între cei dedați unei meserii sau unei îndeletniciri comune…, în Dacia sunt: aurarii, fabri (meșterii).
- 1935 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., I, 160: Existau în Dacia următoarele colegii:…colegiul fabrilor, adică al fierarilor (are însă și înțelesul de meșteșugar, în general).
- 1960 Ist. României, I, 412: Fabrii își aveau atare organizații la Sarmizegetusa, Apulum, Tibiscum și Drobeta. Ei constituiau asociații diferite (lemnari, dulgheri, zidari etc.).
- 1993 D. Enc., I, 419: Colegiul fabrilor.
- 2010 PETOLESCU, Dacia, 246: Colegiile profesionale… cele mai bine cunoscute sunt colegiile fabrilor (grupând diferiți meșteri, precum zidari, fierari, dulgheri).
Încă 5 citate
– Pl.: fabri.
– Din lat. fabrum.
Referințe bibliografice:
1871 LMD, I.; 1881 Conv. Liter., XIV, nr. 10, 390; 1902 Jahresbericht, VIII, 181; 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 213; 2011 URSU – URSU, Împr. Lex. III1, 236.