Latinism înv., rar
1.
Felul în care este alcătuit un obiect, structura, constituția acestuia; făptură.
- ante 1816 ȘINCAI, Hron., I, 172: Stricându-se cetățuicile acestea amândoao și de vechime și de varvari, avgustul Iustinian puntea, care era de-a dreapta, o-au zidit de nou și o-au dires cu prea tare fabrică, apărînd Illyricul despre partea aceasta.
- 1822 DRLU, I.
- 1830 VASICI-UNGUREANU, Antrop. în Șc. Ardeleană (2018), IV, 769: Fabrica sau țesetura trupului omenesc estă mai subțire decât în alte vețuitoare, boalelor e omul cu mult mai supus decât alte vețuitoare.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
Încă 4 citate
2.
Țesătură, material textil, pânză.
- 1829 Albina Rom., nr. 12, 48/13: Pe lângă obicinuită lucrarea pământului, și cultivirea plântelor (erburi) de fabrice, precum inul, cînepa, safranul, hameiul, plânte de văpsele, acele dătătoare de oloiuri și altele, carele, cu aceieși ostineală lucrate, aduc vânzându-se un mult mai mare folos decât pânile.
- 1830 AARON, Anul în Șc. Ardeleană (2018), III, 488: Pictorul, urmând firea, cu acealeași văpseale tipăreaște și ce e veasel, și trist, urâtul și frumosul într-o protivă iase din fabrica lui.
- 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 54/10: Din udul cămilei să pregătește salmiac seau țipirig, carele se întrebuințează la doftorii și la fabrici.
Încă 2 citate
3.
Edificiu.
- 1871 LMD, I.
4.
Conspirație, mașinațiune. Cf. fabrica (II 2)
- 1871 LMD, I.
– Pl.: fabrici și înv., rar fabrice.
– Din lat. fabrica, -ae.
