Scurtă povestire versificată, apărută în Evul Mediu în Franța, cel mai adesea cu conținut
umoristic sau satiric, uneori licențios.
- 1883 GASTER, Lit. Pop., 108: Până a ajunge o snoavă românească, a fost mai întâi un fabliau francez.
- 1890 Arh. Iași, I, 683: Dezvoltarea logică a nenumăratelor fabliaux din veacul de mijloc, păstrează neatins și neamestecat cu elemente străine caracterul său de povestire.
- 1895 ȘĂINEANU, Basmele, 81: Un faimos episod, Matrona din Efes, de o însemnătate folclorică universală… pătrunse, sub forma-i clasică sau sub cea orientală, în novelistica italiană și în fabliaux franceze.
- 1900 Enc. Rom., II.
- 1904 Enc. Rom., III, 647: Multe pasagii pornografice se află… în Satyrikon al lui Petroniu, în De asino aureo a lui Apuleius. Asemenea, în Evul Mediu și la moderni, în poveștile numite „fabliaux”, în novelele lui Boccacio, în Gargantua și Pantagruel al lui Rabelais.
- 1941 Rev. Fundaț., nr. 10, 123: De fapt, episodul amintit sună a snoavă, a „fabliau”; amintește mai de grabă motive din proza unui Boccacio, decât atmosfera înaltă a iubirii dintre feciorul și fata de împărat din basmul lui Eminescu.
- 1958 Viața rom. (R. US), nr. 7, 118: Evul Mediu aduce speciile literaturii cavalerești sau populare – de la „chanson de geste” la baladă, fabliau…, mister.
- 1963 Studii, nr. 3, 569: Un „fabliau” din jurul anului 1200 reflectă concludent situația.
- 1968 Viața rom. (R. US), nr. 11, 157: Remarcăm, din cuprins, un capitol dintr-un fabliau modern al lui Maurice Chappaz, intitulat „Discursul bunului Dumnezeu”, ironizând obtuzitatea provincială a pomicultorilor și viticultorilor de pe Valea Ronului.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 511: La origine, fabliaux-urile sunt un produs al societății burgheze, orășenești; o literatură contrastând în mod deliberat cu literatura castelelor feudalilor.
- 1996 D. Enc., II.
- 1997 DN4.
- 2007 DEXI.
- 2008 MDE2.
- 2013 DAN.
Încă 14 citate
– Pronunțat: bli-ó.
– Pl.: fabliau-uri și (după fr.) fabliaux, (impropriu) fabliaux-uri.
– Cuv. fr.
