1.
Adj. Referitor la fabianism.
- 1909 Arh. Iași, XX, 242: Această concluzie a fost adeverită printr-o anchetă făcută de cătră Societatea Fabiană, care a interogat 618 persoane căsătorite din clasa mijlocie a Engliterei.
- 1956 Viața rom. (R. US), nr. 8, 200: Precum avea să facă și în piese, Shaw va milita în critica de artă pentru aceleași idei pe care le difuzează de la tribuna întrunirilor politice sau prin diversele broșuri și pamflete fabiene.
- 1964 Studii, nr. 3, 673: „Societatea fabiană”… și-a luat numele după Fabius Cunctator, temporizatorul, cel ce recomanda răbdare și prudență în conflictele Romei cu Cartagina.
- 1964 DER, II, 334: După crearea Partidului laburist (1900), organizația fabiană a intrat în componența acestuia.
- 1997 DN4.
Încă 4 citate
2.
S. m. și f. Membru al Societății Fabiene; adept al fabianismului.
- 1956 Viața rom. (R. US), nr. 8, 200: Recunoscând răul generat de capitalism, el mobilizează împotrivă-i toate resursele spiritului său multilateral și prodigios…, evitând, bineînțeles, ca un fabian ce era, să sugereze cumva posibilitatea și necesitatea înlăturării lui pe cale revoluționară.
Încă 4 citate
– Pronunțat: -bi-an-.
– Pl.: fabieni, -ene.
– Din engl. Fabian (Society). Cf. fr. fabien.
Referințe bibliografice:
1964 DER, II; 2007 DEXI.
