Acțiunea de a cadența (1) și rezultatul ei.
1.
LIT. Respectare a unei cadențe (1). Cf. cadența (1).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1881 Literatorul, nr. 5, 800: Cu această ocaziune, mai adăogăm că, în modul de a recita versurile, trebuie să evităm îngâmfarea și cadențarea.
- 1886 Epoca, nr. 295, 22: Cadențarea regulată a silabelor, înfrățirea plăcută a rimelor, acest triumf al sunetelor răpesc o bună parte din atenția ce se datorește miezului și, de multe ori, fabricarea și aprețierea versurilor e o afacere mai mult de ureche decât de minte.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1933 DENSUSIANU, Lit. Rom. Mod., III, 580: Ca să-l cunoaștem ca artist în descrieri, ne oprim mai curând la acest pasaj din prima nuvelă, cu cadențări de lirism și confesiuni despre ce-l impresiona mai mult.
- 1942 Rev. Fundaț., nr. 8, 297: Citea din Eminescu cu un glas de clopot și o știință incomparabilă în cadențare.
- 2005 CIUBOTARU, Catolicii, III, 458: Este evident că, în acest caz, fiecare vers începe cu sunete muzicale, dar cadențarea se face prin vorbire, fapt care demonstrează că principiile limbajului muzical nu reușesc să se impună.
Încă 8 citate
✧
Fig.
- 1909 ANGHEL – IOSIF, Caleid., II, 184: De ce au scris-o-n versuri? … De ce? Fiindcă versul / E însăși cadențarea ce-o are universul, / Jonglând fără-ncetare cu miile de astre.
2.
MUZ. Executare a unei cadențe (2). Cf. cadența (2).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1893 BIBICESCU, Poesii pop., XV: Farmecul cântecului duios pururea, trăgănat și dulce, cadențarea aci înceată, aci repede și grăbită … mă făcură să regret că nu puteam să culeg și musica acelor cântece.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1910 N. Rev. Rom., nr. 17, 258: Ajuns, … s-a și băgat în fân, / Și le pornește-n gringrințare, / Accentele ce se îngân / Pe o ritmată cadențare.
- 2008 D. Term. Muzic.2, 464: În unele genuri, [refrenul] are funcție de invocație …, în altele, constructiv-estetică: de amplificare a perioadei muzicale, de contrast, de adâncire a conținutului muzical sau de cadențare.
Încă 4 citate
✧
P. anal.
- 1924 Gândirea (R.), nr. 12, 297: Un „Cap al lui Beethoven” e interpretat numai prin cadențarea moale a tonalității de lumină, amintindu-l pe Carrière.
✧
Fig.
- 1958 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 10: Când această cadențare nu se sincronizează cu mersul istoric al timpului, se închistează în inerție, făcând obstacol pulsației vieții, se mineralizează și ni se înfățișează formalismul.
3.
Imprimare a unei cadențe (3). Cf. cadența (3).
- 1877 Timpul (Z.), nr. 255, 21: Era așa ca un fel de zgomot de călărime depărtată …, o oarecare cadanțare de pași, cari loveau regulat pământul.
- 1898 D. Muz. Voci, I, 103: Generalminte barcarolele sânt cântece de amor, de un caracter melancolic, în măsura 6/8 sau 2/4, mișcare moderată sau chiar înceată și cu ritmul imitând oarecum legănatul valurilor sau cadențarea vâslelor.
- 2007 DEXI.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 1956 LABIȘ, Primele iubiri, 189: Liniștea, în cadențare fină, / S-a mlădiat smerită peste burg.
- 1968 STREINU, Crit. Liter., II, 8: Nilu-și duce către Theba cadențarea în solzi de aur.
- 1981 Viața rom. (R. US), nr. 8, 27: Nu știm în ce fel să ne integrăm sentimentele în cadențarea violentă a prezentului din care trebuie, totuși, să punem temelie viitorului.
Încă 2 citate
– Pl.: cadențări.
– Var.: înv. cadanțáre, cadințáre (1848 NEGULICI, Vocab.), cădințáre (1862 PONTBRIANT, D.) s. f.
– V. cadența.
Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143; 2024 DELR2 s. v. cadență (delr.lingv.ro).
