Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CADÉNȚĂ s. f.
1. LIT. Repetare periodică a unor sunete, silabe, cuvinte, versuri, fragmente de frază, cu scopul amplificării expresivității limbajului; realizare a unei armonii cu efect estetic, obținută prin aranjarea silabelor, cuvintelor într-un vers, într-o frază. V. rimă, ritm.
  • 1757 EUSTATIEVICI, Gram. Rum., 140: Stihul cel leonicesc … să cuprinde dintru patrusprezece sloveniri, întru carele după a opta slovenire se pune tăierea …, ceealaltă parte a stihului, care să numeaște cadenția, stă întru șase sloveniri.
  • 1825 LB.
  • 1831 PLEȘOIANU, Telemah, I, 46/9: Aceia ce face poezia nu e numărul cel hotărât și cadenția regulată a silabelor, ci plăsmuirea cea vie, figurile cele îndrăsnețe.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., III, 64r/32: Cadență [=] ritm.
  • 1838 POGOR, Coresp., 226: Stih să zice numai asămăluitori, pentru că iaste alcătuire potrivită pe cadența viersului sau menită a fi cântată.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1992/27.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 1612: Atât de mult, urechia nostră nu e nicidecum deprinsă cu cadența endecasilabului clasic!
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 ARICESCU, Procesul, 6/16: Punctuația, ortografia și chiar cadința versurilor sânt corectate într-aceasta, spre a putea înțelege.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1882 Literatorul, nr. 5, 310: Domnișoara Fanchete Vermont … urmează mai mult cadența versului decât ideea lui principală.
  • 1888 Conv. Liter., nr. 1, 58: Flaubert, care era fisiolog, căuta, prin procederile lui, să dea imagini de o putere extraordinară și o cadență perfectă frazelor sale tocmai în acest scop.
  • 1888 SION, Suvenire, 125: Îmi spunea, de esemplu, că cutare vers se părea slab, cutare fără cadență, – cutare prost rimat, … și toate observațiunile lui mi se păreau drepte, bune.
  • 1891 Unirea, nr. 34, 270: Un poet nu este în stare în poesiile sale a se feri … de cadenții laxe, rele și nenimerite.
  • 1895 VLAHUȚĂ, Conf., 475: Versurile tale sânt fără păcat ca formă – și știu că asta mai ales te interesează – au epitetele energice, pot zice chiar prea energice, rime bogate, cadență perfectă, în sfârșit, un adevărat lux de calități tehnice.
  • 1896 GHEȚIE, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3.
  • 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), II, 504: Conachi e poet numai prin ușurința cu care poate da o cadență, un ritm unor cuvinte comune.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1926 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., I, 98: Acest vers, nu numai că-ți îngăduie să-l cetești cu cadența care redă lenea nourului, dar chiar te silește să-l scandezi astfel.
  • 1931 CADE.
  • 1935 VIANU, Scriit. Rom., II, 24: Un sentiment imnic, exprimat în ample și grave cadențe, este celălalt bun pe care îl aduce poetul din adânca sa cufundare în culturile clasice, dar și din afinitățile sale pentru marile simboluri spirituale.
  • 1937 BENIUC, Cânt. Pierz., 57: Cu lacrimi voi spăla eu orice pată, / Cu versuri ne mai scrise te mângâi. / În dulcea lor cadență legănată, / Te vei simți ca-n visul tău dintâi.
  • 1940 DA, I2.
  • 1946 BLAGA, Hronicul, 50: Îmi plăcea să ascult cadențele baladești, închegate în strofe de-o desăvârșire ritmică ce mulțumea timpanul cel mai pretențios.
  • 1966 LR, nr. 1, 23: Poetul avea ceea ce se cheamă „ureche”, foarte atentă la cadențe și sonorități, în care caută să transpună un anume conținut interior.
  • 1966 Tribuna (R.), nr. 51, 2: Tot mai multele scrisori … dezvăluie … interesul criticii față de muzicalitatea și cadența versului său din ultima perioadă de creație.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 54: Sensibilitatea autorului se exteriorizează în cadențele ample ale unor plângeri.
  • 1979 D. Lit. Rom., 14: Versurile sale, nu la fel de izbutite, scrise sub vădita înrâurire a poeziei lui Bolliac, nu-și află un timbru și o cadență proprii.
  • 1980 România liter. (S.), nr. 3, 111: Dispoziția de interpretare filosofică a vieții impune interogația lirică, readucând în scenă poemul amplu de cadență clasică, ce trimite la Al. Philippide.
  • 2000 România liter. (S.), nr. 2, 224: De n-ar fi gestul post-textual, aș spune că nimic nu îmi stârnește mai mult admirația, la lectură, decât această stăpânire a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe ale construcției.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 64: Nefirească și neplăcută, fraza nu-i ajută povestitorului, deși nu i se poate nega o anumită amploare și chiar cadența, rod al unor simetrii și repetări.
  • 2008 România liter. (S.), nr. 2, 181: Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe B. Constant.
  • 2011 Apostrof, nr. 10, 271: Citise despre personajul acela ciudat din „Ciuma” lui Camus ce se poticnise chiar de la prima propoziție, nereușind să stabilească o cadență care să-l mulțumească.

✧ Fig.
  • 1855 BARONZI, Iacobinii, 618/22: Cetățene Lorine, zise Fuchier-Tinville, cadința [poeziei] e urâtă.
  • 1944 ISANOS, Versuri, 217: Cineva trebuia să iubească armonia lumii, ascunsa lege-a cadențelor.
  • 1982 Viața rom. (R. US), nr. 3, 172: Tocmai de aceea rostirea este caracterizată printr-o cadență fierbinte, insistentă, ca totdeauna când știi că implorarea îți este zadarnică.

✧ Loc. adj. Fără cadență = lipsit de ritm.
  • 1930 Gândirea (R.), nr. 8–9, 305: În această narațiune, fără cadență, se plasează o galerie – numai schițată – de suflete perverse și torturate de chemările trupului.
  • 1965 LR, nr. 3, 403: Sunt poeme, mai ales dramatice, fără cadență.
  • 1966 STREINU, Versificația, 175: Mai însemnată este însă conștiința că poetul scrie poezia fără „ritm”, fără „cadență” și cu dispreț de „orice reguli”.

2. MUZ. Formulă melodică sau armonică de încheiere a unei fraze ori a unei idei muzicale; parte (finală), de mare virtuozitate solistică, a unei compoziții muzicale; p. gener. succesiune ritmică a unor unități într-o compoziție muzicală.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1992/27.
  • 1857 FILIMON, Pub., 280: Notăm însă cu părere de rău că cadența de la cavatina „Infelice e tu credevi” este cu totul lipsită de simțul comun.
  • 1858 FILIMON, Pub., 267: Dacă muzicanții noștri cei mari nu se vor sili a crea și a stabili tipul unei muzice naționale, cel puțin prin forma ritmului și a cadințelor, vom ajunge în scurt timp de la o estremitate la alta.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab.
  • 1871 LMD, I.
  • 1887 EMINESCU, Poezii, 160: În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, / Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună.
  • 1896 GHEȚIE, D.
  • 1898 D. Muz. Voci, I.
  • 1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3.
  • 1932 Arh. Șt. Ref. Soc., nr. 1–4, 300: Întinderea sextei, melodia nu o depășește niciodată în suire, în coborâre rareori, numai trecător la cadența rândului melodic.
  • 1955 DL, I.
  • 1956 Muzica (R.), nr. 7, 21: În alte cântece … se rămâne la formula de cadență a minorului armonic chiar și atunci când structura modală a melodiei indică mai curând minorul natural, de pildă „Cântec de leagăn”.
  • 1969 Muzica (R.), nr. 12, 3: Întreaga muzică a oratoriului abundă în cadențe pline de frumusețe și – lucru rar – de neprevăzut.
  • 1972 Muzica (R.), nr. 3, 23: Cadența a fost redată cursiv; finalul concertului, cu agilități și celeritate.
  • 1979 D. Muz. (1979).
  • 1981 Viața rom. (R. US), nr. 4–5, 188: Relația între pian și orchestră este însă mai romantic tratată; … revenirea lirică, un fel de „cădere în tragism”, este de data aceasta o cadență instrumentală, cadență care nu mai are totuși, așa cum se obișnuiește, rol rapsodic, ci de concentrat sonor.
  • 2007 DEXI.

✧ P. ext.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 25: Auzi cum bate, auzi, deasupra Iașului, de patru ori, clopotul Mitropoliei, solemn, vast, cu bronzată cadență, în preajma zorilor.
✧ Sint. MUZ. Cadență perfectă | Cadență finală = cadență (2) care indică sfârșitul unei piese și se încheie cu un acord în stare directă pe treapta I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1898 D. Muz. Voci, I.
  • 1905 D. Muz. (1979).
  • 1929 Viața rom. (R.), nr. 4, 26: La sfârșit apărea formula obișnuită, faimoasa „quarta-sextă”, ce anunța „cadența perfectă”.
  • 1932 Arh. Șt. Ref. Soc., nr. 1–4, 300: Cealaltă [cvartă] se ivește la o cadență finală …, poate prin analogie cu cadența finală a altor melodii locale.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 6, 117: La ce ne-ar folosi, însă, cadența perfectă în armonizarea unor melodii pentatonice în care nu se poate descoperi cea mai mică urmă a unei dominante, în sensul armoniei occidentale?
  • 1956 Muzica (R.), nr. 11, 13: În exemplul următor se poate vedea o formulă de cadență finală în câteva aspecte diferite din Muntenia și Bihor.
  • 1965 Rev. Etnogr. Folc., nr. 3, 304: Cântarea acompaniată vocal a Almăjului … lasă adesea impresia sonoră a unui acord figurat de septimă micșorată în diferite răsturnări, cu deosebire înaintea cadenței finale.
  • 1972 Muzica (R.), nr. 3, 18: Într-un asemenea context, cadența finală pe acordul sintetic sau o variantă a acestuia în cele două preludii op. 67 devine legitimă, dobândind un caracter conclusiv evident.
  • 1979 D. Muz. (1979).
  • 2008 D. Term. Muzic.2.

✧ Sint. MUZ. Cadență plagală | Cadență bisericească = adaos la cadența finală, care constă dintr-un acord subdominant și unul tonic.
  • 1898 D. Muz. Voci, I, 136: Încă o specie de c[adență] e așa numita plagală sau bisericească, care nu e altceva decât un adaos după c[adența] perfectă finală.
  • 1905 D. Muz. (1905).
  • 1956 Muzica (R.), nr. 4–5, 50: O scurtă coda (c) încheie tema printr-o cadență plagală: autorul o va folosi, sub diverse aspecte, pentru a sfârși toate variațiile sale.
  • 1957 Muzica (R.), nr. 10, 42: Există două variante ale compoziției în manuscrisele rămase. O versiune ne dă o cadență plagală la final.
  • 1968 Familia (F.) – SN, nr. 12, 53: Melodia trebuie lăsată aproape fără acompaniament, acesta intervenind destul de simplu doar la cadența plagală, caracteristică mai ales pentru cântecele vechi.
  • 1979 D. Muz. (1979).
  • 2007 DEXI.

✧ Sint. MUZ. Cadență frigică = semicandență care constă din triluri și care precede cadența finală, de obicei fără acompaniament.
  • 1898 D. Muz. Voci, I.
  • 1905 D. Muz. (1905).
  • 1957 Muzica (R.), nr. 8, 31: Mișcarea se încheie, printr-o cadență frigică, pe acordul de dominantă, fără terță, din re minor, amintind de sonata preclasică.
  • 1964 Rev. Etnogr. Folc., nr. 4–5, 524: Trăsăturile pe care le consideră autorul specifice folclorului românesc … și cadența frigică sunt comune folclorului mai multor popoare.
  • 1965 Tribuna (R.), nr. 51, 73: Cântecele poporale românești … evoluează în modurile populare de veche obârșie: doricul, mixolidicul, cadența frigică.
  • 1969 Muzica (R.), nr. 12, 11: Foarte numeroase sunt și melodiile ale [sic!] căror cadență finală sfârșește chiar pe dominanta atât melodică, cât și armonică (majoră). În acest caz, avem de-a face cu o cadență frigică.
  • 1995 Rev. Etnogr. Folc., nr. 4, 430: Cadența frigică este plasată, de regulă, în finalul strofei melodice, pentru a fixa finala.
  • 1997 Telegraful, nr. 13–14, 24: Îi mai sunt caracteristice acestei lucrări și interferențele stilistice … sau reliefarea unor elemente morfologice specifice creației muzicale populare (vezi, cadența frigică).

✦ Repetare ritmică a unor sunete, după care se execută mișcările unui dans.
  • 1835 GHICA, Prețioasele, 82: Cadența, muzică; … o, ce nerozi ! Poate cineva să joace cu ei! … Nu puteți ținea tactu?
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 239: Părechi-părechi, ținându-se de mâni, jucătorii se mișcă și aici după comanda vătafului. Mișcările sunt repezi, ritmul, cu cadențe accentuate.

✦ (Art.) COR. Numele unui dans popular din Bihor; melodie după care se execută acest dans.
3. Succesiune regulată a etapelor unei mișcări, a unei deplasări sau a unei acțiuni; ritm. V. tempo.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1992/27.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab.
  • 1871 LMD, I.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 3, 501: Mă așez îngândurat, cu coatele pe masă. / Să stinge luminarea-ncet, și-i rece-n casă; / Ceasornicul își mână cadențele grăbite; / Tot măcina la ceasuri, clipite de clipite.
  • 1931 CADE.
  • 1933 BART, Europolis, 188: Atent, încordat ca un animal de pradă care sta la pândă, își ascuți auzul, aplecând capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 17: În vreme ce roțile băteau surd cadența drumurilor încălcate cu plesnituri de pânze ude în vânt și zornăit de fierărie, Jim se lăsa dus de gânduri pe alte peisaje interioare.
  • 1934 SAHIA, Nuv., 124: Cei mai mulți sunt descoperiți și înaintează cu pălăriile în mână, în cadența unor pași betegiți.
  • 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 419: Cadența grăbită a pașilor șoferului o face să strângă buzele într-o mișcare de înțelegere și deplină nemulțumire.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 61: Primii stropi … ai ploii … cad rari și grei, mai rari și mai grei decât niște gloanțe în primele clipe ale bătăliei, și, în liniștea care se întinde peste culmi, teribila lor cadență începe să se facă auzită.
  • 1945 Universul (C.), nr. 24, 12: S-a ajuns în capitală de la 250 la peste 700 milioane lei zilnic, în timp ce cadența baterii medaliilor de aur la Monetăria Statului a făcut … progrese apreciabile, sporind.
  • 1955 DL, I.
  • 2007 DEXI.
  • 2009 Transilvania, nr. 4, 82: Țăranii … înjghebează hore, ținându-se de mână în cerc închis, pasul fiind fără ordine, iar săriturile fără cadență.
  • 2012 Apostrof, nr. 1, 23: Au urmat, cu o cadență susținută, alte cărți, precum „Imn” (1974), „Cartea zilelor” (1975), „Cartea nopților” (1977).

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1876 EMINESCU, Poezii, 96: Acușa la ureche-i un cântec vechiu străbate … / Ca molcoma cadență a undelor pe lac.
✧ Fig.
  • 1860 FILIMON, Nuv., 295: Acele inocente și foarte timide paseri, ce se nasc și mor în câmpiile înverzite și dumbravele înflorite, prin versul lor monoton, dar ritmic serveau de regulator cadențelor acestui concert al naturei.
  • 1879 Conv. Liter., nr. 9, 364: Luându-l deodată iute …, silit a crește dragostea în scurtă vreme, ajungi o lungă și iute răpejune fără tact, fără cadență.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 13: Nu răsuna niciun tunet … Tăcere fără cadență de frunză, iarbă, vânt sau undă: tăcerea cosmic destinsă în fluida boltire a celor patru zări.
  • 1942 Conv. Liter., nr. 3–4, 242: Gândul lui făurea alte himere … Alte cadențe tremurau în sufletul său.
  • 1942 DOINAȘ, Alfabet, 11: Brusc, inima-i tresaltă, iar pulsul păduratic, deodată ia cadența de zbor din pieptul lui.
  • 1968 România liter. (S.), nr. 1, 23: Școlile literare s-au succedat în acest răstimp cu cadențe diferite, … dar la răstimpuri au existat spirite îndemnate a descifra câteva din metodele întrebuințate de creator în actul creației.
  • 1985 Vatra, nr. 9, 12: Dominic nici nu pierdea măcar timpul cu asemenea divagații. Pierdea timpul, așa, pur și simplu. Pe nesimțite, disolvat, timp fără cadență.
  • 2000 România liter. (S.), nr. 31, 182: Aspirațiile europene ale României, ori, mai exact, aspirațiile ei mondialiste, sunt irevocabile și definitive. În sfârșit, ne-am identificat idealul și ne-am găsit cadența.
  • 2008 Apostrof, nr. 6, 72: Alegerile locale din 1 iunie 2008 au arătat cu claritate că există două Românii, a căror cadență civilizațională nu se sincronizează decât aleatoriu.
  • 2023 Tribuna (R.), nr. 434, 9: Viața Ioanei pulsează fără cadență.

✧ Loc. adv. și rar adj. (Calc după fr. en cadence) În cadență = cadențat (3).
  • 1842 ALEXANDRESCU, Meditații, 71: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; / Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc, / Ș-ale valurilor mândre generații spumegate / Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.
  • 1844 SION, Poezii, 117: Toată noaptea dorm în pat: / Horăiesc tot în cadență / După obiceiul meu.
  • 1850 BREZOIANU, C. Agric., 102: Bătutul se face prin brațele oamenilor, carii bat în cadință snopii cu biciul.
  • 1850 Zimbrul, nr. 4, 153: Camarazi[i] … încălțați și împintinați, bătând călcâile lor de alamă și lovind în cadență paloșile unile de altele, prelungeau până pe la miezul nopței aceste cântări plăcute și naționale.
  • 1866 EMINESCU, Poezii, 8: Melodica șoptire a râului, ce geme, / Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, / Cântarea în cadență a frunzelor, ce freme, / Născur-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor.
  • 1876 EMINESCU, Poezii post., 310: A mării unde-albastre alunecă-nspumate / Și fulgeră-n cadență.
  • 1888 Transilvania, nr. 1–2, 21: Corpurile constituite toate, unul după altul cu președinții în frunte, facultățile și școalele cu profesorii lor, corporațiile cu baniere urmau în cadență.
  • 1903 Luceafărul (R.), nr. 1, 91: Pare că văzduhul doinește o colindă, în cadență străbate sgomot de zurgălaie și clopoței.
  • 1904 IORGA, Pag. Alese, I, 223: Fetele în văluri albe până la pământ, cu lumânările aprinse în mână … [sunt] ceremonioase, călcând în cadență, cu ochii în pământ.
  • 1912 HOGAȘ, Amint., 54: Zgomotul surd al pașilor noștri turbura în cadență această tăcere.
  • 1915 BART, Datorii, 201: Zgomotul mașinii cu piesele uzate, care băteau suflând greoi și în cadență, părea o răsuflare de om bătrân.
  • 1922 BART, Schițe mar. port., 15: Pe drum, din fugă, soldații își puneau baionetele la arme; se auzea în cadență țăcănind încărcătoarele de cartușe în gibernele săltate în pas alergător.
  • 1922 BART, Schițe mar. port., 24: Rare fâlfâiri de aripi nevăzute tremurau în cadență, pierzându-se în zenit.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 223: De sus de tot se auziră aplauze și strigăte în cadență.
  • 1944 ISANOS, Versuri, 158: Mie, când bate vântul, mi se pare că aud cântece, mulțimi de picioare călcând în cadență.
  • 1955 DL, I.
  • 2007 DEXI.

✧ Loc. vb. A ține cadența = a cadența (3).
  • 1938 Universul liter., nr. 38, 8: Partenera sa, Jeny Voinescu, nu-i poate ține cadența, deși are un cap de scenă și două brațe din cel mai curat fildeș.
  • 1939 Timpul, nr. 957, 5: Fata urmărește mișcarea cu moleșeală, ține cadența, dar așa, ca să nu depună niciun efort.
  • 2009 Dilema veche, nr. 273, 18: Picioarele prindeau să bată măsura și sfârșeau prin a ține cadența.

✦ MIL. Mișcare regulată și uniformă a pasului în marș.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab.
  • 1871 LMD, I, 298: Militarii ce ascultă sonul tobelor nu pot pierde cadența și a se mișca în desordine.
  • 1874 Transilvania, nr. 13, 1572: Aceasta se face prin comanda: pe loc repaus! La esecutarea acestei mișcări nu se va observa nicio cadență.
  • 1955 DL, I.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 228: Victor însă nu a riscat a nu fi observat, cadența cizmelor soldățești scoase la geamuri tot personalul feminin al casei.
  • 2007 DEXI.

✧ Loc. vb. MIL. A ține cadența = a cadența (3).
  • 1950 CAMILAR, Negura, II, 32: Galbeni la față, soldații tăceau și în zadar strigau la ei sergenții și ofițerii, să țină cadența, că femeile iar li se încleștau de gât.
  • 1998 Cotidianul, nr. 111, 14: Un-doi-trei-patru! Ține cadența, elev! Sus piciorul!
  • 2023 Tribuna (R.), nr. 488, 21: Obișnuia ca, în marș, să-l lovească cu vârful bocancului în tendoane, sub pretextul că nu ar ține cadența.

✦ MIL. (Mai ales în sint. Cadență de tragere) Număr de lovituri pe care o armă le poate executa într-o unitate de timp (de obicei un minut).
  • 1927 Rev. Artileriei, nr. 3, 185: După ce s-au înscris obiectivele pentru fiecare unitate, se trece într-o rubrică durata fiecărei reprize de tragere, iar, în alta cadența de tragere pentru fiecare fel de material, felul proiectilului etc.
  • 1936 Aeronautica, nr. 9, 123: Față de original, … tunul de 23 mm. are, în primul rând, avantajul unei cadențe de tragere mai mare (800 lovituri pe minut, în loc de 400–550) și, evident, calibrul, care permite efecte de distrugere foarte serioase.
  • 1941 Curentul, nr. 4 865, 6: Văile și dealurile vuiesc de exploziile obuzelor. Cadența de tragere este respectată conform planului de foc.
  • 1941 Rev. Aer. Mar., nr. 7–8, 1 644: Aceste modificări vor trebui să aibă drept consecință … mărirea cadenței de tragere chiar cu închizătorul neautomat.
  • 1944 Timpul, nr. 2 557, 5: Aceste arme au o cadență de tragere extraordinară.
  • 1955 DL, I.
  • 1957 LTR2, III: Cadența de tragere variază cu gura de foc și, pentru aceeași gură de foc, variază cu durata tragerii.
  • 1962 DER, I.
  • 1979 Studii, nr. 8, 1 536: Cadența de tragere: 540–590 cartușe pe minut.
  • 1980 Lex. Mil., 450: [Mitralierele] au cadență de tragere mare și sunt, relativ, ușor de manevrat.
  • 1993 Cotidianul, nr. 147, 4: Cadența de tragere este de 2 000 lovituri/minut.
  • 1997 România lib. (Z.), nr. 2 287, 5: Cadența de tragere depășește de mii de ori pe cea a armelor automate existente.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 Cotidianul, nr. 162, 4: Viteza inițială a glonțului este de 825 m/s și cadența de tragere practică de 10 lovituri/ minut.
  • 2022 Dilema veche, nr. 936, 4: Care e portanța avionului? Care e cadența de tragere a mitralierelor de la bord?

✦ ECHIT. Înv. Ritm regulat al mersului unui cal.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1895 Românul (Z.), nr. 280, 1: Instrucția trebuie să progreseze în mod regulat de la ușor la greu. Ea constă în dresagiul individual, îngrijit și consciințios, al omului și calului … S-a mai introdus pasul gimnastic, mărindu-se cadența de la 112 la 114 pe minut.
  • 1910 Universul (C.), nr. 153, 4: Rămânând înapoia mișcărei cu șezuta, … facem prin aceasta pe cal să mărească mereu cadența.
  • 1927 Rev. Artileriei, nr. 12, 851: Dacă un cal apasă în dârlogi, călărețul … va trage și va da drumul, fără a micșora cadența și pentru a putea încăleca înainte cu dârlogii lungi.
  • 1934 Dimineața, nr. 9 947, 2: Campionatul calului de arme coprinde trei probe, pe care fiecare călăreț urmează a le trece cu un singur cal și anume: … o probă de dresaj …; o probă de fond … 21 km pe drum cu cadența minimă de 240 m pe minut.
  • 1972 Orizont, nr. 26, 10: Ascultați cadența copitelor calului?
  • 1990 Cuv. Lib., nr. 138, 3: Caii [să fie] încălecați mult mai liniștit, într-o cadență optimă pentru obstacol, săritura să devină un fuleu de galop prelungit.

✦ FIZ. Viteză de repetare a unui fenomen; frecvență.

– Pl.: cadențe.

– Var.: înv. cadínță, cadénție (pl.: cadenții), cădínță (1862 PONTBRIANT, D.), înv., rar cadánță (2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143) s. f.

– Din it. cadenza, fr. cadence, germ. Kadenz. – Cadenție < lat. cadentia.

Referințe bibliografice:
1964 Studii, nr. 1, 64; 1965 LR, nr. 3, 402–403; 1981 SCL, nr. 23, 13; 2005 SCL, nr. 1–2, 166; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II, 143; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar