CÁDĂ s. f.

1 rezultat
CÁDĂ s. f.
1. Vas (mare) cu diferite întrebuințări (depozitare, păstrare etc.). V. dejă.
  • 1626 Doc. Rom., 124: Meșterii și botnarii să margă să facă cădzi … de silitră.
  • 1844 FILIPESCU, Dasc. Agron., I, 190/7: Să se puie într- cadă țărnă, gunoi de vită și apă, se amestecă bine.
  • 1851 FĂTU, Descr. Apei, 35/11: Mijlocul cel mai simplu pentru facerea acestei duși este de a pune pe casă o cadă, din care curge apa prin o țăvie sau prin un uluc.
  • 1871 I. NEGRUZZI, Cópii de pe natură, 216: În fundul cadei era încă apă de ploaie.
  • 1871 LMD, I.
  • 1885 Rev. Ist. Arheol., IV, 578: Părlug … însamnă cadă de ținut leșie.
  • 1888 SION, Suvenire, 110: Popa Vasile veni … pentru ca să boteze pe cineva. Pe la ameadză-dzi o cadă mare cu apă fu pusă în mijlocul bisericei, iar popa Vasile, împreună cu alți duoi preoți ai bisericei așteptau îmbrăcați în altariu.
  • 1889 CARAGIALE, Nov., 46: Omul … spălă un păhăruț în cada cu trei picioare de lângă tarabă.
  • 1893 CĂTANĂ, Pov. Băn., II, 36: Pune sub fereastra cu bani o cadă mare cu clei.
  • <1904–1913> BÂRLEA, Balade, 19: Adă-mi mie-o cadă de-apă, / Ca s-o beau toată odată.
  • 1906 VICIU, Gl. Ardeal, 147.
  • 1923 PHILIPPIDE, Orig. Rom., I, 736: Pârlău („cadă de ținut leșie”).
  • <1930–1937> ALR, II, 6 132/334, 414, 520, 537, 682, 767.
  • 1933 în An. Arh. Folk., II, 163: Când ar să vii Antihârț, ar să vii cu nafʼră șă c-o cadă cu apă.
  • 1934 COCEA, Schițe, 265: Murat ca un șoarece scăpat din cada de lături, Andrei a fost luat pe sus și dus în triumf până la clubul partidului.
  • 1952 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 349: Acesta se apropie cu vicleșug și puse cada cât mai aproape de vita năbădăioasă.
  • 1958 SADOVEANU, Creanga, 113: Puneți căzile pentru apă la dolii.
  • 1960 BLAGA, Poezii, 287: Copil, îmi plăcea … / să intru-n picioare în cada cu grâu, / cufundat pân’ la gură în boabe de aur.
  • 1960 LTR2, VI, 126: Dejeaua, cada sau budaca are forma unui butoi de lemn tăiat în două după axa longitudinală.
  • 1983 TITEL, Femeie, 403: Am schimbat cada de sub streașină, am pus una mai mare, să avem când o fi să spălăm.
  • 1997 DUMISTRĂCEL, D. Expr., 112.
  • 2009 DGDS, I.

✦ Reg. Putină; p. restr. butoi. V. budâi, ciubăr, fedeleș, hârdău, tocaie, tocitoare.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 278.
  • ante 1815 CLEMENS, Wörterbuch, 234.
  • 1825 LB.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 3232/35.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1889 SEVASTOS, Nunta, 291: Vă poftesc, din nărav vechi, / Trei cădzi pline cu curechi / Slănini grase, cârnați lungi, / Pânʼ la toamnă să te-ajungi.
  • <1902–1903> POMPILIU, în Șezătoarea, VII, 185.
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2, 84.
  • 1909 ANTIPA, Fauna Icht., 79: Sărarea … tuturor chefalilor se face fără a-i mai spinteca, ci se pun întregi la cadă.
  • 1909 UGLIȘ-DELAPECICA, Poezii și basme, 231: Intrând el în cămară, află căzile în care erau frații lui tăiați bucățele și sărați, le răsturnă și luând bucățică cu bucățică și punându-le una lângă alta, ungându-le cu unsoarea cu care a uns și pe socru-so, li se vindecară toate ranele.
  • 1913 Snoava, II, 297: Se duce omul și după el se ia și femeia. Când colo, baba moartă în cada cu curechi.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 426: Pe zascurile așezate pe pământ și destinate … pentru buțile de vin … se mai așază câte o cadă cu varză.
  • 1916 ATILA, Peștii, 344: Cosacul … În cazuri de pescuit îmbelșugat el se sărează și se așează la saramuri în căzi.
  • 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 74.
  • 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 183: La cada cu moare au îmbiat.
  • 1929 HODOȘ, M. D., 29.
  • <1930–1937> ALR, II, 3 917/414.
  • <1930–1937> ALR, II, 3 919.
  • <1930–1937> ALR, II, 3 920/47.
  • <1930–1937> ALR, II, 4 097/29: Moare [=] „apa caldă, sărată ce se pune în cada cu curechiu tocat”.
  • <1930–1937> ALR, II, 6 009.
  • 1931 Chest., V: Cadă [=] un ciubăr mare fără toarte, în care se pune slănina în saramură [sau] se ține curechiul peste iarnă.
  • 1931 Chest., V: Cadă [este] un vas din doage în care se încheagă laptele.
  • <1933–1934> STOIAN, Păstoritul, 57: Când căzile s-au umplut, untul e topit și pus în damigeni.
  • 1939 An. Arh. Folk., V, 153: Am o vacă cu țâța-n curti / Șî-m dă lapti tă distuhi. / Cada eu curit’ii.
  • 1940 DA, I2.
  • 1956 Viața rom. (R. US), nr. 4, 61: S-au pornit și lăutarii sus, pe căzile cu varză, cu vătaful tarafului clătinându-se ca beat.
  • 1956 ALRM (SN), I, h 132/190.
  • 1956 ALRM (SN), I, h 273/414.
  • 1960 Mater. Cerc. Dialect., 56: Am pus la murat un butoi de curechi și-o cadă de verze.
  • <1963–1964> NALR Olt., II, h 680/921.
  • 1967 TAMÁS, Etym. Wb., 171: Cadă de curechi.
  • 1968 PRODAN, Iobăgia, II, 610: Se înregistrează și aci diferite lucruri: coș pentru ținut grâu, cadă de ținut brânză, 7 funii de usturoi, coteț de găini.
  • 1971 Texte dial. Munt., II, 699: Laptele s-adună într-o cadă mare.
  • 1978 BUTURĂ, Etnogr. Pop., 180: Prunele … văratice mulți le puneau în căzile pentru varză.
  • 1979 Enc. Etnobot., I, 247: Diferite erau și restricțiile sau obiceiurile în legătură cu muratul verzei. La Drăguș, când se punea în cadă, se adăuga mărar cules la Sânziene, pe nemâncate, ca să nu dea șoarecii în ea.
  • 1984 Tr. Dialectol., 194.
  • 1997 NALR – Mold. Bucov., II, MN, 300, 798/ 574
  • 1997 NALR – Mold. Bucov., II, MN, 300, 799/ 621: Căz di pus curechi.
  • 2009 DGDS, I, 147.
  • 2009 DGDS, I, 148: Uite, aveam o cadră, aia plină cu untură.
  • 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 407.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 314.

✦ BIS. Rar Vas mare din lemn în care se sfințește agheasma.
✦ Reg. Covată.
✦ Spec. Dobr. Căptușeală din lemn (sau de ciment) la pereții unei fântâni.
  • 2009 DGDS, I, 148: Dup-aceea butoiu ăla, cadă, așa să numește, să lasă săpând în jos, pân-a dat bine de apă.
2. IND. CASN., TEHN. Vas mare construit mai ales din doage de lemn cercuite, tronconic, întrebuințat la prepararea vinului, a rachiului etc.; zăcătoare, înv., pop. tocitoare, reg. bădan, lin, putină, șiroadă. V. dejă.
  • c. 1650 D. Val.-Lat., 91.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața svinților, III, martie, 53v/26: Au certatu-o Dumnădzău pre ovreaica, pre Pantila, c-au cădzut în cada unde cură vinul din storcătoare ș-au murit.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 278.
  • 1697 St. Doc., VII, 61: Cu via, i-am dat 2 căzi și o curătoare.
  • 1717 în Arh. Iași, I, 382: Am văndut … vie cu cramă cu tot și cu 2 căzi.
  • 1724 în C. C. GIURESCU, Podg. Odobeștilor, 114: [Băcalul vinde via] cu căzi, cu călcătoare, cu jgheab, cu ciubere, cu vedre, cu toate dichisele câte trebuiesc de lucrul viilor.
  • 1739 Uricariul, XXIV, 441: Am vândut … vie … cu pivniță, cu patru căzi …, cu două deje.
  • 1780 Uricariul, XXIV, 450: Toate trebuincioasele viilor, adecă căzi, ciubere și alte mărunțușuri …, le-am vândut dumisale, logofătului.
  • 1795 Doc. Putn., I, 129: De a noastră bună voie i-am vândut dumisale 3 pogoane de vie păragină și cu loc de căsoaie și o cadă.
  • 1802 St. Doc., VII, 335: „Maria” … vinde vie la Odobești … „14 căzi, 4 ciuberă, un tiascu”.
  • 1802 ȚICHINDEAL, Sfaturile, 60/2: Nu au avut întru toate nedrept, căci că măgariul conoaște plebele și precum că curcubăul nu e cerc de cadă și cum că e pistriți, cine poate zice împotrivă?
  • 1813 MAIOR, Învăț. Vin., 108/11: Licoarea din cadă se toarnă în buți … și …, bine astupate, se duc în viniță, adecă în chelăriia cea de vin.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1825 LB.
  • 1844 FILIPESCU, Dasc. Agron., II, 52/3: Să se strângă numai bobițele poamei cii negri și se pune în căzi bine acoperite, apoi, în timpul fertului, să se amestece când și când, prin care se face destul de roșu.
  • 1845 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Gospodar, 194/18: Cofele, ciuberele, dejăle, căzile, călcătoriul … și alte unelte trebuiesc mai în toate zilele opărite.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • <1852–1853> ALECSANDRI, Poezii pop., I, 154: Du-te, adă / Vin de cel ce fierbe-n cadă, / Să ne cinstim oaspele.
  • 1859 CODRESCU, D., I, 6232/35.
  • 1861 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Cultiv., 293/22: Vinul să scoate din cadă trăgându-l pe cep și călcând și tescuind strugurii.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1866 I. IONESCU DE LA BRAD, Agric. Dorohoi, 253/17: Făina de orz sau secara se pune într-o cadă …, dimpreună cu productul ce este destinat a se preface în rachiu.
  • 1871 LMD, I.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 222: Baba-Cloanța, muma zmeului, zise ea, are darul să nu moară cât va fi cada (tocitoarea) ce stă ici după ușă.
  • 1893 ap. HEM, III, 2 837: După ce a fert vinul și s-a limpedzit, se trage de pre logor. Din logor … se face răchie …; rămășițele cliucului ce au rămas în teasc … se pun în cădzi sau bădane și dintr-însele se ferbe răchia de loză.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
  • 1896 GHEȚIE, D., 59.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1898 DAMÉ, Term. Pop., 81: Vinul din pritoacă se toarnă … cu căușul, prin uluc. Ulucul se așază cu un capăt pe buza căzei și cu cellalt pe buza pritocei.
  • 1900 IOSIF, Poezii, 90: Ici mustu-n cadă se frământă, / Ici trec glumind culegătorii.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2, 364.
  • 1906 IORGA, Neamul rom. Ardeal, I, 345: E vremea când din bielșugul de prune al muncelelor se face țuică, în toate ochiurile de pădure. Câte douăzeci, treizeci și mai multe căzi de acestea se înșiră, pline până în gură de prune chifligite, care răspândesc un miros acru.
  • 1906 VICIU, Gl. Ardeal, 143.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 219: Cea mai bună calitate de vin se capătă dând cep căzii și scoțând mustul care s-a lăsat la fund.
  • 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 188: Streaz [=] cadă în care se pun prunele (comina) la fabricarea țuicii.
  • 1927 PILLAT, Limpezimi, 282: O cadă cu must de tămâioasă mai bine să-mi aduci.
  • 1929 HODOȘ, M. D.
  • 1930 NOVACOVICI ap. MICU, D., 231: Cada fiind plină de comină, popa ședea acolo, ca un drac, tot mociofălit.
  • <1930–1937> ALR, II, 6 126/36, 47, 53, 105, 130, 260, 349.
  • 1931 Chest., V: Cada [este] o bute la un capăt fără „fund” (acoperiș), … în care se bagă prune pentru ca să fermenteze.
  • 1931 CADE.
  • 1938 Biblia (1938), 870: Puneți la secere, căci holda este coaptă, veniți, pogorâți-vă, căci teascul este plin, căzile dau afară.
  • 1938 Enc. Agr., II, 66: Unii autori socotesc nefolositoare, ba chiar dăunătoare mustului, șederea pulpei în cadă.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1945 SANDU-TIMOC, Pov., 206: Găsi mai întâi un cep de la o cadă, îl luă și vârî-n traistă.
  • 1953 Studii, nr. 3, 168: Cârciumarul … ia toporul și dă de vreo două ori în cada cu borhot, voind a o tăia.
  • 1953 D. Tehn.
  • 1960 Lexic Reg., I, 82.
  • 1972 D. Term. Tehn.
  • 1978 BUTURĂ, Etnogr. Pop., 213: Un al doilea șop proteja căzile mari cu boroghină – prune puse la fermentat, când odaia avea și livadă cu pomi.
  • 1983 TITEL, Femeie, 409: Nu știu amândoi … decât să vină să-mi ceară una, alta: ba o seceră, că la a lor s-a rupt mânerul, ba o cadă, că nu mai au unde pune prunele, așa multe s-au strâns.
  • 2006 NDU.
  • 2009 DGDS, I, 127: Din cad-aia putea să iasă și două sute de deca dă vin.
  • 2013 DGS.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1932 Gândirea (R.), nr. 5–6, 217: Luna se revărsa peste livezi ca o cadă de aramă plină cu țuică.
✦ Reg. Vas mare (din doage) în care este păstrat vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; budană, zăcătoare.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 219: O cadă mai mare … se numește zăcătoare, din pricină că este condamnată să rămână veșnic nemutată.
  • 1940 DA, I2.
  • <1963–1964> NALR – Olt., IV, h 680/921.

✦ Reg. (Și în sint. Cadă cu ciur | Cadă mare) Vas în care se calcă strugurii; pop. călcătoare, reg. putină. V. lin.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 278.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1853 LITINSCHI, Man. Agron., 102/4: Toate vasele și căzile, atăt pentru culesul poamei, căt și pentru călcatul ei, se vor revedui … și se vor curăți de mucegai.
  • <1884–1885> Chest. Hasdeu, III, 14: Strugurii se culeg în coșuri, troace și cofe, pe care se duc la ciubăr de se mustuiesc, apoi se cară în căzi, unde, lăsându-se o zi sau două, pe urmă se calcă cu picioarele.
  • <1930–1937> ALR, II, 6 129.
  • <1930–1937> ALR, II, 6 131/47, 105, 235, 310, 551.

✦ Reg. Vas de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică; țevar, reg. duhorcă, durbacă.
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2, 364.
  • 1910 PAMFILE, Ind. Casn., 227: Țevile străbat … o cadă cu apă rece numită durbacă.
  • 1929 HODOȘ, M. D.
  • 1971 BOGREA, Pag. Istor., 210.
  • 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 407.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 314.

✦ Reg. Vas de formă alungită, din lemn scobit sau din scânduri, prin care se scurge mustul de struguri de la teasc spre dejă.
  • 2009 DGDS, I.
✦ Reg. Teasc.
  • 2009 DGDS, I.
✦ Reg. Parte a teascului în care se zdrobesc strugurii; durbacă, reg. țarc.
✦ Reg. Vas (din doage) cu gura largă, folosit la pritocitul vinului.
  • 2009 DGDS, I.
✦ Reg. Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc sau acasă, după culesul viei; pritoacă.
3. (Și în sint. Cadă de baie | Cadă de îmbăiat | Cadă de scăldat | Înv., rar Cadă de băiat) Vas mare, din lemn, fontă, porțelan etc., folosit pentru îmbăiere; baie, rar putină, reg. feredeu, lăutoare, vană, etuvă; vas de mici dimensiuni în care se îmbăiază copiii; pop. scaldă, înv., reg. scăldare, scăldătoare, scăldătură. V. albie, cădiță, ciupă, covată, scăldușă, scăldușcă.
  • 1648 N. Test., 388: Pentru mărturisitura Domnului au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte.
  • <1658–1661> MILESCU, Hronograf, IV, 136: Andreiu … lovi pre împăratul cu cada în cap ș-acolea, pre loc, l-au omorât în feredeu.
  • <1671–1673> M. COSTIN, Viața Lumii, 324: Din sângele a oameni junghiiați au umplut o cadă de sânge.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 56.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 340: Cadă de băiat.
  • ante 1815 CLEMENS, Wörterbuch.
  • 1825 LB.
  • 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., I, 50/5: Cadă rătundă.
  • 1842 CUCIUREANU, Descr. Spital., 51/25: În cele patru colțuri a coridorului acestuie se găsesc o mică bucătărie, o odăiță pentru feredee cu căzi de aramă seau marmură.
  • 1851 FĂTU, Descr. Apei, 16/11: În căzi …, scăldătoarea pentru întrebuințarea dietetică nu trebuie să aibă nici mai puțin de 20, nici mai mult de 23 gr[ade].
  • 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 103: Cadă de îmbăiat.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1858 DRĂGHICI, Doctorul, 72/17: Pentru damla, idropică și cărcei de picioari … trei obiecti să se puie într-o cadă mare sau feredeu.
  • 1862 PONTBRIANT, D.: Cadă de scăldat.
  • 1867 ALECSANDRI, Coresp., II, 324: Cada feredeului va fi expeduită peste cinci zile prin Cernăuți.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.: Cadă de scăldat.
  • 1869 FROLLO, Vocab., I, 584: Vas, cadă de baie.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1886 Familia (F.), nr. 40, 478: Mai erau 5 corturi la izvoare, sub cari bolnavii făceau băi în caduri.
  • 1892 MÂNDRESCU, El. Ung., 155: Interesant din punct de vedere semasiologic e întrebuințarea numelui „feredeu” pentru numirea căldărei în care se-ncăldzește apa pentru feredeu sau pentru cada de scăldat.
  • 1898 Unirea, nr. 1, 47: Veniră câțiva sclavi în cămară cu un ulcior cu apă, cu o cadă de scăldat, cu ștergare … și cu câteva bucăți de haine.
  • 1899 MARIAN, Sărbătorile, I, 301: Se ridică un nor negru de către miază-noapte, încărcat cu ploaie și cu neauă viscoloasă și, începând a curge dintr-însul, muie cojocul de asupra de pe babă, ca și cum l-ai fi scos dintr-o cadă cu apă.
  • 1900 Enc. Rom., II, 192: Doc flotant, o colosală cadă plutitoare în care pot întra bastimentele, unul câte unul, spre a curăți sau repara carena.
  • 1903 TDRG, I.
  • 1909 N. Rev. Rom., IX, nr. 24, 44: Era fericită ca o sultană, care-și spală lenea în cadă de aur.
  • 1910 BIANU, D. Săn., 92: Căzile de lemn servesc pentru băile acide, băile mercuriale, băile cu pucioasă etc.
  • 1913 M. I. CARAGIALE, Art. St., 236: Căzile de baie și scaunele de deșertare aveau deasupră-le baldachine sau poloage de perdele cu figuri heraldice și bogate broderii.
  • 1922 Gazeta de Transilv., nr. 93, 43: De vânzare …: una cadă de scăldat, o baie de duș și diferite mobile.
  • <1930–1937> ALR, II, 3 919/260, 362.
  • 1931 Chest., V.: Cada … este un vas de lemn în care se face baie.
  • 1931 CADE.
  • 1935 I. BOTEZ, Belfer, I, 191: Toată școala asta cu zeci de profesoare și sute de eleve, n-are decât o singură cadă de baie într-o încăpere cât o cămară.
  • 1939 SCRIBAN, D., 1 080: Putină [=] cadă de scăldat.
  • 1952 LTR, IV, 142: Obiecte[le] de uz cari se montează într-o instalație sanitară a unei clădiri [sunt] de exemplu: cuveta, spălătorul, lavoarul, cada de baie etc.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 281: Dădu poruncă să fie dus … lângă odaia în care Nicolache a făcut să i se puie o cadă mare de zinc, unde se va putea spăla în voie.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 499: Când își scufundă în cada de porțelan trupul negru, … crezu că are să moară de plăcere.
  • 1955 DL, I.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 204: În timpul umplerii băii (cadei), apa trebuie amestecată bine pentru a avea o temperatură uniformă.
  • 1961 CĂLINESCU, Cron., 336: Baia comunală, cu cadă și dușuri, slujește acum drept spălătorie.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 335: Un șipot puternic umplea cu zgomot cada de faianță, de alături.
  • <1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., II, h 214.
  • 1968 PRODAN, Iobăgia, II, 98: Se înregistrează aci și o cameră de baie … În ea, o căldare mare de aramă cu cuptor … și un butoi sau cadă de scăldat.
  • 1968 PRODAN, Iobăgia, II, 609: Într-un grânar … e un ciur de fier … Dar mai sunt și o cadă mare de baie și o căldare mare de încălzit apa și alte lucruri.
  • 1977 SORESCU, Trei dinți, 546: După zece băi de plante – stătea câte un sfert de oră într-o cadă plină cu un ceai obținut din fierberea celor mai diverse plante – simțea că-i vine să se urce pe pereți.
  • 1989 BĂNULESCU, Cartea milionarului, II, 678: În timp ce se îmbăia, punea muzicanții să cânte melodii repezi, în jurul căzii dansând goală Duda Cruda.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 275: Povestea că veniseră bieții soldați cu păduchi și în gene, și în sprâncene! Ce să le facă? Îi puneau să se spele! Se spălau în căzi de lemn și pe urmă turnau apă cu creolină, să se ducă păduchii la canal!
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 124: Nu putea să întindă picioarele, era o cadă scurtă, de bloc.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 179: E cazul să mai amintim de duș, de cadă, de programul de apă caldă la două zile – toate pierdute definitiv odată cu plecarea de la bloc?
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 321: Ne-a povestit cum făcuse mustul. În seara precedentă, strugurii, care umpluseră cada de baie, fuseseră călcați în picioare.
  • 2006 Universul plantelor4, 170: Soluția obținută se toarnă î cada sau vana de baie, cu apă la temperatura de 37–38° C.
  • 2006 NDU.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 22: La baie aveam o cadă de-alea scurte, cu scăunel, de nu puteai să te-ntinzi și tu-n ea ca lumea.
  • 2007 DEXI.
  • 2008 MDE2 – 2008, 666: Jacuzzi [=] cadă de baie sau duș cu hidromasaj.
  • 2009 DGDS, I.
  • 2013 DGS.
  • 2015 Tribuna Sp. (S.), nr. 1 217, 82: Un pat cu plapumă și pernă, un caiac cu velă, mai multe mașini, o cadă de îmbăiat copilașii … au fost doar câteva dintre ambarcațiunile participante la acest eveniment [concurs de săniuș].
  • 2016 Enc. Asist. Soc., 416: Ecofobie – teamă … patologică de mediul casnic, include și teama de aparate și echipamente de uz casnic, produse chimice de uz casnic, precum și alte obiecte comune din casă, ca electricitatea, căzile de baie.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1907 GRIGORIU-RIGO, Med. Pop., I, 169: „Cutare” / … Se-ntâlni c-o „nane” mare / Cu capul cât cada.
  • 1949 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 138: Dionis … mă aștepta să mă ducă la o vâlcea, unde șuvițele unor izvoare se adunau într-o adâncătură, ca o cadă, căptușită cu lespezi.
  • 1981 CIOCULESCU, Itinerar, IV, 412: Nu prea vedem bine dimensiunile acestui vas, ca să poată încăpea în el omul întreg, ca într-o cadă de baie.
  • ante 1994 T. POPOVICI, Cartierul, 110: Coborâră … în saloanele cu fotolii cât o cadă de baie și măsuțe cu picioare subțiri, caraghioase.

✧ Fig.
  • 1937 BOTTA, Trântorul, 136: Bătrânelul decrepit … nici nu visa un mai dumnezeiesc epilog; tămâia cărnii sale se va sui la ceruri, rugul va mistui, într-o apoteoză, șubreda și întristata-i argilă, care nu prea se îmbăiase în cada virtuților teologale.
✧ Sint. Înv., astăzi rar (Mai ales la pl.) Baie de cadă v. baie.
✦ Reg. Vas pentru spălat rufe; albie. V. covată, dejă.
  • 1884 MO, nr. 103, 2 239: În dziua de 10 septembre 1884, orele 10 de dimineață, se va ține licitație la cancelaria regimentului I linie, cazarma Cuza, pentru vinderea mobilierului afară din serviciu mai jos arătat: … 4 scări de magazie portative, 1 cadă de rufe mică, 1 biurou de scris.
  • 1896 GHEȚIE, D., 653: Cadă de rufe.
  • 1908 Albina pop., nr. 50, 1 685: Să ținem în odaie … și o cadă ori bute ori covată, care să fie jumătate umplute cu leșie ori apă de săpun ori cu un percent de acid carbolic (1%). Și în aceste să punem vesmintele și albiturile mânjite de bolnav.
  • <1929–1938> ALRR – Transilv., III, h 336.
  • <1966–1973> ALRR – Munt. Dobr., II, h 214/716.
  • 1997 NALR – Mold. Bucov., II, h 183/574.

✦ Reg. Cazan în care se fierb rufe.
4. TEHN. Vas de dimensiuni mari, neacoperit, care este confecționat din lemn, metal etc. și care este folosit în diverse operații tehnologice; vană. V. cuvă, leșier, vărsător.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1828 Învăț. Cânepei, 45/24: După șease ore trebuie cercat cum se află fuioarele în cadă.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1868 I. IONESCU DE LA BRAD, Agric. Mehed., 701: O cadă mare, îngropată în pământ, … în care se pune var nestins, de se topește și se face lapte de var.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1875 CREANGĂ, Pov., 18: La cada cu dubala, cumătre lup, că nu-i de chip!
  • 1893 DDRF, I.
  • 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
  • 1895 LIUBA – IANA, Măidan, 123: Argăsitorul … pune pieile în amoiu, ca să se moaie și curețe de imală, unde stau 2–6 zile; după aceea se pun în amuș, care e o groapă sau o cadă îngropată în pământ și se bagă cu 1/4 var stâmpărat cu 3/4 apă.
  • 1896 GHEȚIE, D., 85: Cadă de argăsit.
  • 1900 ZANNE, Prov. Rom., IV, 17: Toate vulpile șirete ajung la urmă împreună în cada cu dubeală a cojocarului. [Notă de subsol]
  • 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2, 212: Cadă de boit.
  • 1911–1912> Natura, VII, 68: S-a umplut cu petrol o cadă de 4 metri cubi până la jumătate metru înălțime, s-a aprins petrolul și s-a turnat cam 80 litruri de spumă.
  • <1930–1937> ALR, II, 3 919/386.
  • 1931 Chest., V: Cada … este un vas mare în care de obicei se pun pieile la argăseală.
  • 1940 Enc. Agr., III, 678: Se pune piatra de var în fundul cadei și se varsă puțin câte puțin apă peste ea.
  • 1940 DA, I2.
  • 1942 Enc. Agr., IV, 205: De mare importanță pentru calitatea blănei … este să aibă un loc pentru scăldat, o cadă din tinichea sau un bazin de piatră, care zilnic seara se umple cu apă proaspătă – dacă nu are scurgere permanentă.
  • <1942–1943> ABC Marin.
  • 1948 IONESCU-MUSCEL, Tr. Țesătorie, 148: Din preîncălzitor pasta se scurge …, printr-o deschidere laterală, în cada de încleiat.
  • 1951 GHELASE, Tehn. Pescuit., II, 370: La cătrănirea plaselor, soluția benzenică se varsă într-un cazan sau o cadă mare, în care se cufundă apoi plasele, și se frământă bine cu o lopățică de lemn câteva minute.
  • 1951 LTR, III, 367: Jigger[ul este o] mașină pentru vopsit țesături în foaie întinsă. Este formată dintr-o cadă trapezoidală care are, de obicei, cinci cilindri: trei mai mici, în interior, și doi mai mari, afară.
  • 1958 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., II, 651: Sarea de sodiu a acestui ester se utilizează sub numele de indigosol sau soledon, în vopsitoria textilă, evitându-se astfel vopsitorului prepararea căzii de indigo.
  • 1960 Studii, nr. 2, 210: Comisia a constatat că fabrica avea: … 1 masă de curățat postav …, 1 cadă de aramă pentru fiert „clei” și 3 sobe de fier.
  • 1969 OLTEANU – ȘERBAN, Meșt., 161: În cadă se fixau bețe de lemn, pe care se depunea silitra; în cursul unei nopți silitra se depunea de grosimea unui deget.
  • 1993 D. Enc., I.
  • 2006 NDU.

– Pl.: căzi și înv., reg. cade (1893 DDRF, I; <1930–1937> ALR, II, 3 919/182; 2009 DGDS, I, 147–148).

– Gen.-dat.: căzii, înv. cadei, înv., reg. căzei.

– Var.: reg. cad (pl.: caduri), caț (<1930–1937> ALR, II, 6 009/37) s. n., cádră1 s. f.

– Din v. slav. *kadĭ, lat. cada.

Referințe bibliografice:
<1815–1820> BUDAI-DELEANU, Dasc. Gram., 663; 1822 PIUARIU-MOLNAR, Vocab.; 1870 CIHAC, D. Et., I; 1893 HEM, III, 375; 1905 PUȘCARIU, Etym. Wb.; 1916 PASCU, Suf. Rom., 126; 1923 SEVERIN, Sinon. Lb. Rom., 37; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1941 Dacoromania, X, 462; 1949 LTR, I; 1950 SCL, nr. 1, 196; 1951 LTR, III, 82; 1956 CL, 70; 1961 LR, nr. 4, 344; 1962 LR, nr. 3, 318; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1966 CL, 155; 1967 TAMÁS, Etym. Wb.; 1977 LR, nr. 3, 243; 1998 LR, nr. 1–2, 57; 2000 LR, nr. 4, 667; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).

Intrare de dicționar