1.
Adj. Care aparține cadânei (1), care se referă la cadână (1), care este caracteristic cadânei (1).
- jum. sec. XVIII în N. A. BOGDAN, Comer. Mold., 182: Din Țarigrad i se trimetea în comision prin un nepot al său (Cardașoglu) feliuri de șaluri turcești …; diferite miresme orientale, precum: curse, odagace, sacâz alb de mestecat în gură pentru albirea dinților (obicei cadânesc), cum și alte mărunțușuri.
- 1940 MANOLACHE, Tragedia, 228: Aflase printr-un boier sosit în urmă că frumoasa favorită de la serai avusese multe de suferit de pe urma ochilor și urechilor ce străjuiesc tainic și pretutindeni în palatul intrigilor cadânești și că ea căzuse în disgrație.
- 2001 MDA, I.
- 2007 DEXI.
Încă 3 citate
2.
S. f. COR. Dobr. și înv., Mold. (Mai ales art.; și, Dobr., în sint. Cădâneasca bătrânilor | Cădâneasca tinerilor) Numele unui dans popular turcesc, asemănător unei hore, uneori executat de perechi,
dansatorii pocnind din degete pe tot timpul jocului; melodie după care se execută acest dans. V. mărănghiile, păpușelele.
- 1880 Conv. Liter., nr. 1, 28: Nu mai puțin sânt însemnate și danțurile lor, dintre care multe sânt necunoscute în România …: hora de brău, hora în bătaie, care se joacă numai de flecăi, hora țigănească, cadăneasca, bătuta, tropanca, joenica, mărămile.
- <1884–1885> Chest. Hasdeu, VII, 507.
- 1885 Chest. Hasdeu, II, 285: Femeile și oaminii însurați joacă câte o pereche, cadâneasca, mărămili, trăncănău, căzăciasca etc.
- 1885 Chest. Hasdeu, II, 290: Cuvintele privitoare la danțuri: hai! să jucăm hora românească, brâul bulgăresc, brâul mare, trăncănău, cadâniasca, țigăneasca, hora în bătaie, joiana.
- 1885 ȘĂINEANU, în Rev. Ist. Arheol., nr. 4, 665.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1900 ȘIO, II1.
- 1929 HODOȘ, M. D.
- 1930 ȘĂINEANU, D.8.
- 1931 D. Jocurilor: Cadâneasca bătrânilor [este un] joc în Beștepe, Tulcea. Cadâneasca tinerilor – idem.
- 1931 CADE.
- 1940 DA, I2.
- 1941 Curentul, nr. 4 748, 2: Muzică dobrogeană (discuri din arhiva de folklor a Societății Compozitorilor Români): geamparalele, turcească și brâul mocănesc din jud. Tulcea; mărănghile și cadâneasca – jocuri din jud. Constanța.
- 1986 TDRG2, I.
- 2003 România lib. (Z.), nr. 4 077, 10: Există mai multe ritmuri, de horă sau de sârbă, așa cum se cântă în tot sudul. Specificul nostru dobrogean sunt geamparaua și încă o „măsură”, cadâneasca, de o frumusețe rară.
- 2006 NDU.
- 2007 Tribuna, nr. 5 020, 12: Ansamblul artistic multietnic „Prietenia” vă va delecta cu geamparaua, hașega, păpușica, hora la stânga, cadâneasca românilor, cu dansuri aromâne … și dansuri tătărăști.
- 2007 DEXI.
- 2008 D. Term. Muzic.2, 321: Mărănghiile, joc popular românesc, răspândit în Dobrogea. Coregrafic, este similar jocului geamparalele; deosebirea constă doar în ritm care, tot asimetric, este însă în măsura 9/16: … Sin[onim]: păpușelele, cadâneasca.
- 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 505: Să jucăm o cadânească.
Încă 19 citate
3.
Adj. MED. Înv., pop. Care se referă la erizipel.
- 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 112: După calități diverse, [boala poate să fie]: … boierească, cu brâncă, cadânească.
- 1934 DENSUSIANU, St. Filol., 309: Printre derivatele adjectivale cu acest sufix [-esc], cele mai multe sunt adăugate la numele vreunei boale: … bivolească (cârtiță); … broștească (brâncă); cadânească (brâncă).
Încă un citat
– Pl.: cadânești.
– Var.: cadineásca (2015 DELR, II1, 5) s. f. art.
– Cadână + suf. -esc.
Referințe bibliografice:
1966 CIORĂNESCU, D. Etim., 132; 2009 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 545; 2024 DELR2 s. v. cadână (delr.lingv.ro).
