1.
Tranz. Prin vestul Munt. (Complementul indică pânze, haine etc.) A păta (în urma vopsirii).
- 1944 TOMESCU, Gl. J. Olt: Am văpsât o pânză și n-am făcut nimic, am caciorât-o degeaba.
- 1960 Lexic Reg., I, 34: Caciorî … = a nu prinde bine văpseaua un obiect înmuiat în vopseli.
Încă un citat
2.
Tranz. Prin nord-vestul Munt. A zugrăvi urât; a mâzgâli.
- 1967 UDRESCU, Gl. Argeș: Mi-a caciorât casa, în loc s-o zugrăvească ca lumea.
3.
Tranz. și refl. Prin nordul Mold. A (se) murdări.
- 1913 I. Creangă (R.), VI, nr. 5, 153: Tot m-am caciorit de glod.
- 1931 CADE.
- 1967 UDRESCU, Gl. Argeș: Te-ai caciorât ca ăl-după-coș, parcă ai fost la povarnă.
Încă 2 citate
✧
Fig.
- 2012 Jurn. Naț., nr. 5 924, 61: S-au împuținat cuvintele auzite în jur, s-a stricat limba, s-a țiganizat și caciorit.
4.
Refl. Prin vestul Munt. (Despre fructe) A se pârgui.
- 1901 RĂDULESCU-CODIN, Cuv. Muscel: Caciorî (a se) [=] a da-n copt poamele.
Încă 2 citate
5.
Refl. Prin Criș. (În forma căciora; despre fructe) A se strica.
- 1959 LR, nr. 6, 45.
6.
Refl. Prin vestul Munt. (Despre fân) A începe să se usuce.
- 1939 COMAN, Gl. Dial.
7.
Refl. Prin Transilv. (Și în forma canciorî; despre oameni) A se chinui.
- 1939 COMAN, Gl. Dial.
– Prez. ind.: caciorăsc.
– Var.: prin nordul Mold. și nord-vestul Munt. caciorí, prin Mold. și Munt. căciorí (1966 CIORĂNESCU, D. Etim., 131), prin Transilv. canciorî́ vb. IV, prin Criș. căciorá (prez. ind. pers. 3: căcioră 1959 LR, nr. 6, 45) vb. I.
– V. cacior1.
Referințe bibliografice:
1901 Albina pop., nr. 45–46, 1 243; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14; 2024 DELR2 s. v. caciur (delr.lingv.ro).
