(În America Centrală și de Sud) Șef, considerat sacru, al unui trib de amerindieni.
- 1800 GHERASIM, I. A., I, 11r/10: Câțva spanioli, întrând în coliba unui casic, au văzut … boscorodind … oareșcare cuvinte pe care ei nu le-au înțeles.
- 1800 GHERASIM, I. A., I, 11r/15: Casicul au rugat pe spanioli să păzască taina ce-au descoperit și le-au mărturisit adevărul.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 1991/8: Cațic [este] șef, căpetenie a sălbaticilor din America.
- 1858 I. POPP, Tr. Puntuaț., 91: La tine rămâne să câștigi stima cacicului.
- 1859 CODRESCU, D., I, 2961/4: Cațic [este] șef, căpitan al selbaticilor din codrii … Americei.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I: Cacic … [este] nume de prinț în Mexic și în oarecare regiuni din America.
- 1889 Adevărul, nr. 123, 25: După ce a determinat astronomicește 11 pozițiuni geografice importante, el se întoarse … însoțit de doi cacici și treizeci [de] indiani.
- 1891 Transilvania, nr. 4, 120: Cacique … [este] nume sau titlu cu care mai multe popoare din America numesc căpetenia lor.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 165: Cacic [este un] principe mexican.
- 1916 Universul (C.), nr. 178, X8: Pătrunsese în interiorul pământurilor americane și fusese primit la curtea unui cacic.
- 1939 SCRIBAN, D.
- 1942 Universul (C.), nr. 281, 32: Corabia împotmolindu-se, o parte din echipaj e … lăsată în grija cacicului Guacamari, care arătase toată prietenia … pentru „oamenii lui Dumnezeu”.
- 1944 Rev. Fundaț., nr. 1, 213: Cacic este un fel de șef de trib în triburile indiene sud-americane.
- 1967 Scânteia, nr. 7 249, 64: La indienii carajá, funcția de cacic nu este ereditară, ci electivă.
- 1974 Scânteia, nr. 9 769, 44: Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, un cacique … care și-a luat, simbolic, numele de Tupac Amaru, s-a pus în fruntea unei răzmerițe.
- 1978 SCL, nr. 6, 610: În această categorie se includ cele câteva cuvinte … care apar exclusiv în limbajul literar și al presei …: cacique „stăpân în diferite regiuni locuite de [amer]indieni”.
- 1983 Conv. Liter., nr. 7, 153: Să nu ne lăsăm înșelați, baronul s-a bucurat, pur și simplu, de strivirea cațicului.
- 2023 Dilema veche, nr. 1 002, 122: În următoarele zile, am plecat … în vizită la cacique-ul din tribul central.
Încă 18 citate
✦
P. anal. Nume dat unei persoane care abuzează de statutul său ori de funcția pe care o ocupă.
V. dictator.
- 1918 IORGA, Mem., II, 59: De regii balcanici vorbește cu despreț: niște cacici.
- 1922 Viața rom. (R.), nr. 9, 449: Cacicul … este acel personaj care, posedând în localitatea sa oarecare influență reală, multă îndrăzneală și puține scrupule, se bazează pe sprijinul absolut al guvernatorului sau ministrului.
- 1928 MO, nr. 31, 6212: Dacă un „cacic” … spune că cutare sau cutare nu este liberal ori averescan, atunci ministerele îl înlocuiesc.
- 1930 Curentul, nr. 755, 21: Toți foștii mari „cacici” … se agită încercând să reconstituie vechile organizații politice „liberale” și „conservatoare”.
- 2007 Contemp. (S.), nr. 7, 282: Cartea este marcată de încercarea autorului de a reda ființa însăși a acestei așezări …, aflată, cumva, sub totala stăpânire a temutului „cacique”.
- 2017 România liter. (S.), nr. 40, 251: Tipologia umană – țăranul (asuprit, aservit sau revoltat), stăpânul (cacique), femeia, sluga, preotul – revelă un mod de viață.
Încă 5 citate
✧
Fig.
- 1944 Rev. Fundaț., nr. 1, 213: Elevii de la École Normale din Paris numesc pe șeful promoției lor „cacic” … Hippolyte Taine a fost un cacic al promoției sale de la École Normale și, după cum relevă Thibaudet, a rămas un cacic în lumea universitară, așa cum Hugo a fost un cacic în poezie.
– Pronunțat: ca-sic sau ca-cic.
– Scris și: înv. casic, cacique.
– Pl.: cacici.
– Var.: înv. cațíc s. m.
– Din fr. cacique, sp. cacique.
Referințe bibliografice:
1978 SCL, nr. 6, 610; 1979 D. Etnol., 265; 2024 DELR2 (delr.lingv.ro).
