Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CACEALMÁ s. f.
1. Înv. (În formele cacearma și cacirma) Contrabandă; pungășie; concr. marfă de contrabandă.
  • 1852 Gazeta de Transilv., nr. 68, 2623/13: Boalele morale sânt de o natură cu cele fizice; în toată natura e un adevăr, o regulă, o viață; prin urmare dar, precum ferim materia de boale, asemenea trebuie să ferim limba de „caciarmale”, „locmale”, „sfeterisire”, „cacerdisire”, „chilipir”.
  • 1859 ORĂȘANU, Opere, I, 20: Trântește … / Pitac peste pitacuri cu multe marafeturi, / Beilicuri, cacirmale și istoviri mulțime.
  • 1879 CIHAC, D. Et., II, 553.
  • 1889 Conv. Liter., nr. 1, 81: Ah! Bine, bine. (Sculându-se și făcând semnul unui om care fură ceva.) Cacearma! Cacearma … (deznădăjduit).
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1900 ȘIO, II1.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1940 DA, I2.
  • 1986 TDRG2, I.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 128: Este de presupus că, de pildă, cacealma a fost preluat mai devreme decât secolul XIX/2, când apare în formele cacirma ~ cacearma și cu sensul „contrabandă”.

2. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, prin crearea falsei impresii de avantaj, spre a-l intimida și a câștiga cu o carte mai slabă decât a acestuia.
  • 1888 DELAVRANCEA, Art. polit., I, 265: În cazul când o carte mai mică izgonește o carte cu mult mai mare, acestei viclenii, acestui pișicherlâc, acestei obrăznicii i se zice – pe turcește – cacealma.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1898 Opinia, nr. 141, 14: La jocul ghiordum … se întâmplă … de multe ori să alungi un adversar cu această carte, deși el ar avea una superioară. Aceasta, în dicționarul ghiordumului, se numește: cacearma.
  • 1909 N. Rev. Rom., nr. 19, 302: Vorbă sau acțiune … [ce are] scopul de a induce în eroare, simulând că autorul ei se află în avantaj, este pe o poziție mai favorabilă decât este în realitate, cacealma.
  • 1910 CARAGIALE, Schițe nouă, 510: Acrivița … era și agiamie și-nfumurată că nimini nu știe juca mai bine ca ea – și, se-nțelege, pierdea gros. Toate cheltuielile și pierderile astea îl dedeau mult îndărăt pe kir Ianulea … – Numa’ de nu ne-ar bate odată toba cu atâtea cacialmale!
  • 1911 Conv. Liter., nr. 6, 621: Zapciul … cugeta: Prea se face liniștit, n-are lucru mare. E dat dracului. Umblă să mă păcălească. Cacealma? Hm … îmi cunosc eu marfa.
  • 1922 C. PETRESCU, Scris., 108: Pândea să prindă cacealmalele lui Victor, măcar că se cunosc de-o poștă.
  • 1930 EFTIMIU, Dragomirna, 267: Anișoara pierdea, căci intra în cacialmale vizibile: ceilalți plăteau și încasau regulat.
  • 1931 CADE.
  • 1939 SCRIBAN, D.
  • 1946 TEODOREANU, Masa umbrelor, 322: – Mă, curioasă e nevastă-mea! scapă vorbă conu Tăsică, servind cărțile la pocher. – Ia spune, coane Tăsică! – îl îndeamnă unul pus pe cacealma.
  • 1955 T. POPOVICI, Străinul, 63: Jucând indiferent, nu pierdea niciun prilej ca, între două cacialmale, să pândească pe sub sprâncene dispoziția în care se găseau partenerii lui.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 151: Să-i zicem „cacealma”, ca în jargonul jucătorilor de poker.
  • 2006 NDU.
  • 2007 DEXI.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 474.

✦ P. gener. Înșelăciune; bluf.
  • 1888 DELAVRANCEA, Art. polit., I, 266: Acea parte din opinia publică s-a văzut înșelată. Iacă ce se poate numi o cacealma în publicitate.
  • 1940 DA, I2.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 146: Eu … am detestat masa de inconștienți gata să sfâșie la primul semn pe cine s-o potrivi – o lume dominată de fală, ignoranță, cacialma, teroare.
  • 1985 Conv. Liter. (SN), nr. 6, 143: [Eugen Ionescu] juca, alături de doamna Ionescu …, într-o piesă, susțineau ei, de Virginia Woolf. Era, bineînțeles, o cacealma.
  • 1986 TDRG2, I.
  • 1992 VIȘNIEC, Teatru, I, 368: Pe aici a trecut ceva necurat … E-ncurcată rău. Așa cacealma de mult n-am mai înghițit.
  • 1994 BUZURA, Tentația, 91: Pentru a depune mărturie despre … acel timp de ignoranță, teroare, rușine și cacealma comunist-balcanică, mă văd obligat … să descriu calvarul și adesea incredibilul drum al cărții spre cititor.
  • 1998 România lib. (Z.), nr. 2 627, 71: Ministerul … avea datoria să-și respecte promisiunile, prezentând cu argumente solide … rezultatele anchetei … Numai că, după cum ne-am convins, e limpede că ne aflăm în fața unei noi cacealmale cu ștaif.
  • 1999 GOMA, Jurn., VII, 207: A mai încercat o cacealma: a pretins că „armata sârbească a început retragerea unilaterală din Kosovo”.
  • 2003 Dilema, nr. 555, 172: Nu știu dacă a renunțat cu totul la cacealma, dar cel puțin o face mult mai bine și nu ne mai dăm noi … seama.
  • 2006 Dilema veche, nr. 142, 191: Vremea cacealmalei. [Titlu]
  • 2006 NDU.
  • 2007 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., III, 357: El se joacă serios, glumește cu ștaif … Aproape niciodată încruntat, gata mereu să accepte că și cea mai uriașă miză poate ascunde o zglobie cacealma, el pare mereu întru ascultarea drăcușorului dinlăuntru.
  • 2007 DEXI.
  • 2009 România liter. (S.), nr. 35, 243: Filmul este o cacealma, o tochitură …, în care moraliștii riscă să-și piardă dantura, pentru că nicio morală nu iese la suprafață.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 473.
  • 2011 Dilema veche, nr. 377, 221: Dacă vânzarea … [televiziunii] nu e și ea o cacealma …, atunci jurnaliștii de acolo ar fi cazul să se bucure că au scăpat de un asemenea personaj, care nu a făcut decât rău acestui post.
  • 2019 Tribuna (R.), nr. 409, 261: S-a dovedit repede că a fost o cacealma politică, în care o linie politică a înlocuit-o pe alta, în defavoarea poporului.

✧ Loc. adj. și adv. La cacealma = (care este) înșelător; la întâmplare.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 3, 50: Furia nu-i chiar o nebunie … Trebuie să știi cum să te înfurii. Și când. Niciodată la cacealma.
  • 2020 Rev. Ist. Mil., nr. 1–2, 21: „Mica înțelegere” (alianță din care făceam parte și noi) se desființa de facto, jocul la cacealma al lui Hitler făcea pereche cu o imensă eroare anglo-franceză.

✧ Expr. Fam. A arde o cacealma | A face cacealma | A face o cacealma | A juca la cacealma | A juca o cacealma | A merge la cacealma | A trage cacealmale | A trage cacealmaua | A trage o cacealma | A umbla cu cacealmale = a) a înșela la jocul de cărți.
  • 1897 Ecoul Mold., nr. 30, 12: Nu se mai făceau cacermale la ghiurdum, se învocau spirite …, însăși mesele de joc dispărusă, făcând loc meselor învârtitoare.
  • 1902 ZAMFIRESCU, În război, 370: – Deschid eu cu o carboanță, zise maiorul … – Se poate să-mi dați și mie două ruble? … – Ne tragi … cacealma! strigă intendentul.
  • 1936 Rampa, nr. 5 502, 35: – Cum vă petreceți timpul? – Jucând poker. – Câștigați? – De cele mai multe ori. Când văd că pierd, mă supăr și trag o cacialma.
  • 1940 DA, I2.
  • 1964 Flacăra Iașului, nr. 5 693, 25: Se încinge un joc [de cărți] – pe cinste … Apoi încep certurile. Se aud strigăte: Nu umbla cu cacealmale, că nu ține!
  • 2013 Evenimentul, nr. 6 688, 16: [Jucătoarea de poker] spune că îi place să joace la cacealma. A început să se perfecționeze în tehnica blufului.
  • 2017 Tribuna (R.), nr. 348, 161: Nu joci pocker? … Mie îmi cam plăcea. Să joc la cacealma.
  • 2021 Cuv. Lib., nr. 205, 33: A juca la cacealma sau a blufa înseamnă a paria având o combinație de cărți („mână”) care nu este considerată a fi cea mai bună (câștigătoare), determinând cel puțin un adversar … să renunțe la joc.

b) p. gener. a înșela ; ; a blufa.
  • 1851 HELIADE, Echilibru, 474: Ciocoismul vechi, de băga mâinile în miere, își lingea și el degitele …, când aducând lucrurile din condei și făcând la cercetare să iasă sumele tot acelea …, când … făcând câte o cacirma și înghițind la locmale.
  • 1851 HELIADE, Echilibru, 475: Ciocoismul de astăzi …, subt numele de dezinteresare, de devotament și de martir, înghite la locmale și-și face niște cacirmale cum să rămâie cu gura căscată toți ciocoii vechi.
  • 1888 DELAVRANCEA, Art. polit., I, 266: Când „Monitorul Oficial” a dat pe față cărțile junimiste, atunci opinia publică s-a încredințat că „România liberă”, organ prin excelență de cărturari-cartofori, a tras lumei o serie de cacealmale.
  • 1949 PAS, Zilele, II, 33: Brătianu, ambițios, vrea să-și facă majorități, aducând zestrea socialistă. Ia să-i ardă o cacialma! Ia să încurce combinația tineretului din partid!
  • 1950 Viața rom. (R. US), nr. 8, 241: Puterile occidentale nu mai sunt dispuse să facă nicio „concesie” Uniunii Sovietice, care „a tras o cacealma capitalismului”.
  • 1980 Urzica, nr. 3, 42: Scriitor cu privire distributivă, el simte repede unde și cine trage cacialmaua. Odată identificarea șolticarilor făcută, prozatorul se repliază spornic pe selecție.
  • 1993 Even. Zilei, nr. 256, 34: Ambele firme au jucat o cacealma, nici una neaducând pe această cale subvenționată zahăr în România.
  • 2002 Cuv. Lib., nr. 205, 33: Sunt și câteva expresii în care figurează acest cuvânt ... A umbla cu cacealmale – a umbla cu înșelăciuni, cu păcăleli.
  • 2006 Dilema veche, nr. 142, 191: Unii [moderatori și invitați] sunt cacealmiști așa cum respiră, alții merg la cacealma doar atunci când n-au mână bună.
  • 2006 Tribuna (C.) – SN, nr. 4 724, 15: Continuă să își imagineze … că poate să joace poker și să tragă cacealmale populației românești.
  • 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II.
  • 2019 Revista 22, nr. 20, 33: „Cel mai coerent om politic al momentului”, cum îl ridicau în slăvi unii comentatori, nu a citit corect jocurile din PSD, a jucat la cacealma și a pierdut această rundă.

✧ Expr. Arg. A merge la cacealma = (despre hoți) a pleca să fure la noroc.
  • 2009 D. Arg. Interl.
3. Rar Joc de cărți, nedefinit mai îndeaproape.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).

– Scris și: cacialma.

– Pl.: cacealmale.

– Var.: înv. cacearmá (scris și: caciarma 1896 ȘĂINEANU, D.; 1900 ȘIO, II2; pl.: rar cacermale), cacirmá (pl.: cacirmale) s. f.

– Din tc. kaçirma „contrabandă; fraudă, înșelăciune, trișare”.

Referințe bibliografice:
1900 ȘIO, II1; 1907 PHILIPPIDE, Specialistul rom., 14; 1939 IORDAN, în Bul. Filol., VI, 44; 1948 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 501; 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., I, 272, 473.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar