BOT. Înv., reg. Măceașă.
- <1780–1801> MICU, D., 302.
- 1825 LB.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1871 LMD, I.
- 1886 BARCIANU-POPOVICI, D.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- ante 1907 MARIAN, Bot. Pop., II, 318: Fructele sale [ale măceșului], cari sunt de coloare roșie și ai căror sâmburi sunt ghimpoși, se numesc: căcicădere … și [la] sing[ular] căcicăderă.
- 1910 BIANU, D. Săn., 739: Trandafirul-sălbatic, măcieș …, este un arbust spinos, … ale cărui fructe sunt lungărețe sau globuloase roșii și să înmoaie numai după primele înghiețuri; ele să numesc: căcicădere, măciașe, măcieșe, scoabe în cur.
- 1937 Enc. Agr., I, 543: Cacicădere [este] fructul de Rosa canina.
- 1940 DA, I2, 10.
- 2001 MDA, I.
Încă 11 citate
– Pl.: cacaderii.
– Var.: înv., reg. cacadắrie (<1780–1801> MICU, D., 374), căcădắrie (1886 BARCIANU-POPOVICI, D.), căcădérie (<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.)), reg. cacicădéră, căcadắrie (1893 DDRF, I), căcicădéră, călcădáre (<2008–2010> NALR – Criș., III, h 660/195) s. f.
– V. cacadâr.
Referințe bibliografice:
1904 Conv. Liter., nr. 7–9, 697; 2024 DELR2 s. v. cacadâr (delr. lingv.ro).
