CÁBĂ s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
CÁBĂ s. f.
BOT. Munt. Ceapă obținută prin răsad, a cărei cultură necesită multă umezeală, ceapă de apă (Allium cepa); prin Mold. ceapă de toamnă.
  • 1916 LUPESCU, Din bucătăria, 70: Ceapa sămănată din sămânță și răsădită mai rar se numește cabă; cea care se face din sămânță pusă rar se zice ceaclamă. Ceapă multă cultivă grădinarii de verdețuri, câștigând bani mulți pe ea.
  • 1938 Enc. Agr., II, 4: Ceapă de apă. Cabă.
  • 1939 SIMIONESCU, Flora, 354: Sunt varietăți diferite de ceapă. Este ceapa roșie ori albă, ceapă de apă (caba) ori ciaclama.
  • 1949 LTR, I.
  • 1968 D. Etnobot., 14.
  • 2001 MDA, I.
  • 2006 Universul plantelor4, 127.
  • 2013 DGS.

– Pl.: cabe.

– Et. nec.

Referințe bibliografice:
1969 SECHE, Ist. Lexicogr., II, 193.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar