BOT. (Mai ales la pl.) Cârcei (la vița de vie).
- 1822 DRLU, I.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 41r/10: Acățeală, -țeli.
- 1887 HEM, I, 135.
- 1893 DDRF, I.
- 1943 Rev. Fundaț., nr. 8, 310: Tot prin miere de legende și prin ferigi închinate, prin năclazi în care noaptea culcă brumele, prin sate, pe sub ulmi cu frunza tristă, pe sub poale de-acățele, chiot nou în sârba serii, ghiotură de mahmudele.
Încă 4 citate
– Pl.: acățeli, acățele și acațele (<1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.))
– Acăța (var. lui agăța) + suf. -eală.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1975 SCL, nr. 1, 263; 2001 MDA, I.
