BOT. Ușor ascuțit; alungit.
- 1882 Transilvania, nr. 13–14, 99: [Planta] Berteroa incana D. C.. … T. erbacea erecta, s. ascendenta, … F. lanceolate, întregi s. ligulate; inferioarele ingustate in petiole optuse; superioarele sesile, acutiuscule.
- 1893 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XIV, 33: C. rivularis … Tulpina glabră … foliola terminală mai lung pețiolată, cordat- reniformă, foliolele foilor tulpinale oval lineare, acutiuscule.
- 1898 BRÂNDZĂ, Flora Dobr., 147: P. elaeagnifolius Pali … Frunze oblonge, de 2–3 ori mai lungi decât pețiolii, de tot întregi, acutiuscule.
- 1915 PANȚU, Orchidaceele, 129: Lobul median linguiform este acutiuscul și de obicei mai lat decât lobii laterali [ai plantei].
- 1953 SĂVULESCU, Monogr. Ured., II, 733: Teleutoscopii [sunt] de formă și mărime variabilă, alungiți sau lineari, la vârf în general trunchiați, unii sunt acutiusculi, la mijloc mai mult sau mai puțin contractați.
- 1966 Flora, XI, 27: Frunze curat verzi … lung pețiolate, cu limbul mare, ovat sau lat ovat, de obicei cu baza cordată sau subcordată, mai rar rotunjită, cu vârful acutiuscul.
- 1977 BELDIE, Flora, I, 62: A. Filiculoides … Lobul superior al frunzei acutiuscul, cu margine membranoasă foarte îngustă.
Încă 6 citate
– Pronunțat: -ti-us-.
– Pl.: acutiusculi, -e.
– Din lat. acutiusculus, -a, -um.
