Înv.
1.
Acuratețe (1).
- 1786 Așez., 17/2: Dregătorii domnești … celor neînvățați să le areate, încă să-i facă să măsoară de a doao oară pe unul sau altul din fundurile măsurate, ca prin aceasta mai bine să se poată arăta acurația măsurării.
- 1843 în B. Contemp., III, 399: Numai să capăt cărăuș, trimit un car la Sibii cu vro 3 000 exemplare pentru legat, de unde voi face rânduiala ca să se trimită tom II cu mai mare acurăție ca cel dintâi.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 15.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
Încă 3 citate
2.
Acuratețe (3).
- 1848 în B. Contemp., II, 360: Ce să fac, că pe românii noștri nu-i poate omul învăța „acurație”.
Încă 2 citate
– Pronunțat: -ți-e-.
– Scris și: accurație (1848 NEGULICI, Vocab., 15).
– Var.: înv. acurațiúne (1870 COSTINESCU, Vocab., I), acurắție s. f.
– Din lat. accuratio, -onis.
Referințe bibliografice:
2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II.
