(Pictor) care este specializat în tehnica acuarelei.
- 1848 NEGULICI, Vocab., 17.
- 1883 DELAVRANCEA, Pub., 48: Expozițiile artistice devin atât de dese. … Expoziția acuareliștilor, expoziția impresioniștilor, expoziția damelor-pictori, expoziția pictorilor-ruși, expoziția internațională, a portretiștilor, a lui Courbet, a d-lui Paul Baudry, a d-lui Bida, a cutărui italian aproape celebru, a maeștrilor din jumătatea I a secolului nostru și, în fine, Salonul 1883.
- 1925 VINEA, Pub., III, 23: Să-i precizezi, însă, unui pictor că e desenator sau acuarelist … e lucru arbitrar și tâmp!
- 1925 R. ROSETTI, Scrieri, 528: Pe la începutul domniei lui Grigore Ghica venise la Ieși un pictor acuarelist bavarez, numit Rietschel.
- 1946 OPRESCU, Man. Ist. Art., III, 339: Acuareliștii cei mai renumiți au trăit la începutul secolului.
- 1970 Viața rom. (R. US.), nr. 12, 110: Nu din raporturile dintre accentele împunse uneori cu penița, ci din raporturile de nuanțe, așternute subtil cu pensula de acuarelist, Catul Bogdan creează atmosfera, schițează un portret interior sau consemnează un moment.
- 1998 D. Artă, II, 140: Striator [=] Suport folosit de acuareliști pentru a-și fixa și menține plană hârtia în timpul lucrului.
- 2001 D. Enc., IV, 476: Elevă a lui Corot și Manet, înzestrată acuarelistă, [B. Morisot] a realizat peisaje, portrete și scene de gen.
Încă 7 citate
✧
Fig.
- 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 104: Pillat nu bovarizează; vibrația lui lirică reușește să fie adesea pur plastică; acuarelist fin, el fixează cu grație și forță sugestivă un tablou, exploatând admirabil efectul pictural.
– Pronunțat: -cua-.
– Pl.: acuareliștiști, -ste.
– Var.: înv. acvarelíst (1913 DA, I1) s. m.
– Din fr. aquarelliste.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acuarelă (delr. lingv.ro).
