Pop.
1.
În prezent, în momentul vorbirii; actualmente; acum (1).
- <1562–1571> Fragm. Tod., 337: Pomenește-te, om criștinu, că vei acmuș muri.
- 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 146v/22: Acmuș îți voiu tăiă capul.
- <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 317.
- <1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 330: Acmuș tocmise de au fost stând de-a rându toți polcovnicii … ce-i făcuse Dumitrașco-Vodă din moldoveni.
- <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 1 173: Această așa de crudă tâlcuire …, acmuș va cunoaște cetitoriul.
- 1780 Bis., chipuri, doc. Olt, 196: Dat-am … zapis al nostru la mâna gineri nostru, Dumitru … ca nimin din moșteni să nu-l supere, să-l știe că acuș este bun moștean.
- <1780–1801> MICU, D.
- 1812 BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 61: Acuș vei cunoaște că-al tău tată, Tot acela-i, care-odenioară Vru pre Cel înalt din tron s-oboară!
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1843 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 183: Pe Maior acuș l-om slobozi, însă cu aditămenturi, parte din originalul autorului, parte de airea.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 13.
- 1871 LMD, I.
- 1890 MARIAN, Nunta, 219: Iar acuși m-am însurat Multă dragoste-am stricat.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1893 DDRF, I.
- 1904 Sămănătorul, III, 103: Noi ne rugam totdeauna pentru Măria-Ta și ne-om ruga și acum. Iaca amuși s-or strânge toți părinții, îi merge și Măria-Ta și să fii pe pace, că mâne ai să fii stăpân.
- 1906 GORUN, Faust, 176: Stăpân ești p-aici, văzut acușa Voi asculta de-a voastră Înălțime.
- 1920 VISSARION, Ber-Căciulă, 8: După dreptate … acuși e rândul meu.
- 1927 C. PETRESCU, Întunecare, I, 88: Acuși are să mintă acasă.
- 1969 BARBU, Princepele, 621: Dinapoia stranei sale stătea acuși al doilea spătar.
- 1999 DANELIUC, Marilena, 380: Acuși nu simt decât amăreală și zer, cum să spun, da am simțit și asta.
Încă 23 citate
✧
Loc. adj. De acuși = de acum, din momentul de față.
- 1931 ARGHEZI, Cartea cu jucării, 117: Împărăteasa de acuș era negricioasă, și … neînchipuit de frumoasă.
✧
Loc. adv. De acuș = începând din acest moment, de aici înainte.
- 1925 TOPÎRCEANU, Balade, 33: Dar de-acuș s-a isprăvit… Cri-cri-cri, Toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!
- 1932 Folc. Olt. – Munt. I, 514: Să ne daț … bani … ca s-avem de cheltuială De-acuș păn la primăvară.
- 1957 ARGHEZI Add. Versuri, 257: Locul nostru, de acuș O să-l ia un lăcătuș.
Încă 2 citate
✧
Loc. adv. Până acuși = până în momentul vorbirii.
- <1939–1940> Folc. Dobr. 329: Până acuș, ziseși tâlhar Ș-acum mă faci căpitan?
2.
Îndată, imediat, numaidecât, pe loc; acum (3), pop. acușica (1).
- c. 1650 D. Val.- Lat., 72: Acmuș. Statim. Confestim.
- <1760–1761> Biblia <1760–1761>, I, 49: Acumuș vă voi cunoaște … nu veți ieși de aici până va veni fratele vostru cel mic.
- 1797 SLĂTINEANU, Ahilefs, 24/12: Acuși vine anul de când au sosit aici.
- 1812 BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 297: Apreg îi strigă: „Măi! limba-ți apasă! Și caută cine ești tu și cu cine, Căci, acuș’ va fi vai de tine!”.
- 1831 TAVERNIER, Amărunturi, 7/18: Astăzi tot această holeră pustiește Moldavia, acuș Țara Rumânească, Polonia și încă multe gubernii în Rusia.
- 1877 CREANGĂ, Pov., 17: Du-te și d-ta de-ți pune nora la cale, că acuș te-ajung din urmă.
- 1886 SBIERA, Pov., 27: Au început a geme și a se văieta, câtu-ți părea că moare acuși.
- 1893 BIBICESCU, Poesii pop., 80: Viorică, mândra mea, Ascultă, mândruța mea, ascultă, c-acușa mor.
- 1906 Sămănătorul, V, 274: Hai degrabă, c-or sosi acuș.
- 1918 BRĂESCU, Boțan, 32: Timpul trece, acuș e noapte.
- 1939 ARGHEZI, Poeme, 145: Unde-i, mătușe, nu-l văzuși? Stați să mă uit. V-aduc răspuns acuși.
- 1950 SADOVEANU, Nada Florilor, 396: Acuși sosește și Iliuță și, după aceea, lumea-i a voastră.
- 1975 PREDA, Delirul, 8: Acuși îți dau vreo câteva.
- 1980 SÎRBU, Adio, I, 366 Vine acușilea viermele ăla artistic, va declara în genunchi de unde ați furat documentele, cine e autorul textului original, cum ați împărțit banii.
Încă 13 citate
✧
(Întărit prin repetare)
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 453: Lupul precum iaste adevărat filosof, precum dovedele și argumenturile pre carile acmuși- acmuși înaintea tuturor puindu-le, tot adevărul lucrului vor mărturisi.
- 1801 BARAC, Arghir, 6r/6: Încep frunze înverzite Acuși acuși … floarea … rodește.
- 1806 ȘINCAI, Povăț. Ec., 62: Orzul [strâns] trebuie amuși-amuși întors.
- 1812 BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 147: Sultanul, neștiind că este-o nălucă, După dânșii ne-ncetat aleargă Și-i pare că acuș-acuș apucă Pe gonaci, capete să le șteargă.
- 1890 CARAGIALE, Năpasta, 355: O bătaie în ușe. (Anca se ridică și stă un moment). Am încuiat… (Încă o bătaie. Anca merge la ușe). Acuș-acuș! (descuie).
- 1892 MARIAN, Nașt., 195: [Românca], de-ar fi oricât de învăluită și necăjită, ea nicicând nu uită de copilul său, ci amuș, amuș aleargă la dânsul, să vadă ce face.
- 1907 OTESCU, Credințele, 47: Vedea bine ursul că și lui are să-i vină rândul acuș-acuș, de aia nici nu mai crâcni.
- 1922 C. PETRESCU, Scris., 108: Cele câteva sute de lei … are să le dea acuș-acuș într-o jumătate de ceas.
- 1948 STANCU, Desculț, 258: Ai spune, privindu-i, că acuși-acuși au să-și înfigă mâinile în beregată, au să se sugrume.
- 1988 Tribuna (R.), nr. 18, 8: Prostul ăsta își închipuie că eu nu știu nimic… Dar eu știu! De cum ajung în birou, numai la asta li-i gândul: să vină mai repede ora fatidică! Adică, ce-și spun ei, acuși, acuși, vine ora și ne vom delecta pe seama amărâtului de Ganea!
Încă 9 citate
✧
Înv., rar (Precedat de adv. „mai”)
- 1877 CREANGĂ, Pov., 116: Hai de-acum să dormim, mai acuș să ne trezim … pe Harap Alb să-l slujim.
- 1912 HOGAȘ, Amint., 79: Mi-a fugit somnul deocamdată, nevastă dragă, dar o să mă culc și eu mai acuș.
Încă un citat
3.
(În corelație cu el însuși, exprimă o alternanță) Când … când …, ba … ba …
- 1863 Fabiola, 123: După conversarea aceasta Fabiola se depărtă și preste cealaltă parte a zilei anima ei a fost acuși agitată, acuși liniștită.
- 1870 în B. Contemp., II, 228: Cauza noastră trebui ținută în evidență continuă, spiritele pururea în agitațiune și, prin pasivitatea acuși activă, acuși reactivă, a împiedeca roatele mașinei care tinde a ne stâlci.
- 1875 CREANGĂ, Pov., 6: Blajina noră migăia prin casă; acuș la strujit pene, acuș îmbala tortul, acuș pisa mălaiul.
- 1876 EMINESCU, Poezii, 96: Acușa la ureche-i un cântec vechiu străbate Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac.
- 1878 CREANGĂ, Pov., 144: Moartea atunci, neavând încotro, se bagă în turbincă și acuș icnește și acuș suspină, de-ți venea să-i plângi de milă.
- 1895 MARIAN, Tradiții, 306: Turmele lui nu sta într-un loc, ci acuși le aflai aici, acuși dincolo, acuși în Bucovina, acuși în Băsărabia.
- 1896 MAIORESCU, Crit., II, 147: Se clătena încoace și încolo și întru scrierea numelui nostru gentile și acuș îl scrie: acuș rumân, acuș român.
- 1898 GOROVEI, Cimiliturile, 138. Am o puică: Amuși îi albă, amuși îi neagră [ziua și noaptea].
Încă 7 citate
4.
Rar (Cu determinări care indică delimitarea față de momentul actual) În urmă cu …, înainte
cu …
- 1888 POP-RETEGANUL, Pov., 20: Acuși șapte ani a fătat iapa popii un mânz.
– Var.: pop. acúșa2, înv. și pop. acmúși (<1929–1938> ALR (SN), V, h 1490, 791; <1929–1938> ALR (SN), V, h 1489, 605, 791; <1929–1938> ALR (SN), V, h 1721, 762, 791), acmúș, amúși, acúmuși (<1780–1801> MICU, D.) adv.
– Acu(m) + și.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1970 Form. Cuv., I, 210; 2023 DELR2 s. v. acum (delr.lingv.ro).
