ZOOL. Animal marin din încrengătura celenteratelor, fără schelet, variat colorat, cu aspect
de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule retractile, solitar, care
trăiește fixat pe stânci; anemonă-de-mare, dedițel-de-mare (Actinia).
- 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 246/14: Actinia roșie … este foarte frumoasă … și se găsește în Marea Mediterană.
- 1862 ANTONESCU, D., 30: Actinie, anemone de mare, zoophyte marine, vermi mollusci.
- 1906 ANTIPA, Pesc. Rom., 271: Pe scoicile de Midii foarte mulți Balanus și Serpulizi, de asemenea o specie de Actinii.
- 1937 Enc. Agr., I, 52: Actinia obișnuită are 5 cm înălțime și 7 cm lărgime, prezentând tentacule uneori lungi de 1,5 cm.
- 1942 BENIUC, Poezii, 212: Pe o scândură cu actinii. [Titlu]
- 1956 DOINAȘ, Ovidiu, 97: Zadarnic pari, asemeni unei mări, Străină de miresme și ispite, Tu, undă cu actinii adormite Pe care le trezesc cu sărutări!
- 1962 Man. Zool. IX, 22: Actinia este un animal a cărui mărime variază între 3 și 4 cm.
- 1968 IVASIUC, Interval, 246: Ca și femeia aceea din timpul secetei, și ei toți, rând pe rând, se iluminează când se gândește la ei, și devin transparenți, translucizi ca niște corpuri bicisnice de actinii.
- 2007 D. Medic. (2007), 287: B[oala] Skevas-Zerfus. B[oala] profesională a pescuitorilor de bureți sau de perle, datorată înțepăturilor veninoase ale actiniilor din genul Helleno polypus.
Încă 8 citate
– Pl.: actinii.
– Din fr. actinie.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 1932 Arh. Iași, nr. 1–3, 98; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
