1.
Cam acru2 (1), acrișor, hapax acricel.
- 1825 LB.
- 1850 ISER, Vocab.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1887 HEM, I, 179.
- 1893 DDRF, I.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, II.
- 1904 Unirea, nr. 11, 109: Dar poate că curechiul ai fi vrut să fie ceva mai acruț? Nu?
- 1929 SADOVEANU, Zodia, 48: Era un vin acruț, pe care-l prețui de puțină valoare.
- 1939 SIMIONESCU, Flora, 105: Amestecat cu afinile vine pomușorul … zis și coacăz-de-munte, din pricina fructelor lor roșii și acruțe ca de pomușoară.
- 1944 AGÂRBICEANU, Strigoiul, 420: Era o zamă acruță de cartofi cu carne de porc afumată, foarte gustoasă.
- 1998 ROMAN, Bucate, 279: Vinul, la bardacă, chiar dacă suntem pe lângă Dunăre, … poate să fie mustos, acruț și pisicos.
Încă 10 citate
2.
Care are un miros puțin înțepător; (despre miros) puțin acru, înțepător.
- 1934 C. PETRESCU, Aurul, 328: Respira aerul subțire și parcă acruț al primăverii pariziene, în această grădină unde nu ajunge mirosul de benzină și ulei ars.
- 1999 DANELIUC, Marilena, 73: [Femeia] era caldă și cărnoasă și răspândea o aromă acruță de sacrilegiu.
- 1999 DANELIUC, Marilena, 288: Mirosul acruț, de umezeală, se schimba imediat într-altul, de canal, de îndată ce ieșeai pe culoar.
Încă 2 citate
– Pl.: acruți, -e.
– Acru2 + suf. -uț.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1916 PASCU, Suf. Rom.; 1925 T. PAPAHAGI, Gr. Maram., 213; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acru2 (delr.lingv.ro).
