Livr. Lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia narării lor.
- 1967 Probl. Lingv. Gener., II, 59: Autorul apelează – pe lângă sincronie și diacronie – la noțiunea de pancronie sau acronie, adică factori general umani, care persistă de-a lungul istoriei și care se manifestă în structura oricărei limbi.
- 1980 ap. N. MANOLESCU, Arca lui Noe, I, 55: Mihai Zamfir e de părere că refuzul documentalului se traduce, stilistic, în aceste romane prin două manifestări evidente: prin căutarea „acroniei” și prin instaurarea „principiului muzical”.
- 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 85: Acordul dintre parteneri… are un caracter problematic: mai larg în cazurile de sincronie (când autorii sunt contemporani cu cititorii și aparțin aceluiași grup de referință), mai vag în cazurile de acronie (când apare riscul incomprehensiunii).
- 1997 DSL, 333: Tulburarea succesiunii lineare a timpului există, de ex., în narația românească de la primele nuvele ale lui C. Negruzzi (Zoe, O alergare de cai, Alexandru Lăpușneanu, texte total sau parțial construite în acronie), până la romanele din sec. al XX-lea ale lui Camil Petrescu.
- 2006 România liter. (S.), nr. 1, 16: Tehnica întoarcerii în timp de-a lungul primelor opt capitole, necesară pentru a capta atenția receptorului și a-l introduce în lumea textuală, este probabil inspirată de același tip de acronie din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu.
- 2012 Apostrof, nr. 2, 28: Trecutul alternează cu prezentul, acronia amestecând evenimentele care se așază în carte ghidate de memoria afectivă a autorului.
Încă 5 citate
– Din fr. achronie.
