1.
Adj., s. m. (Sistem de lentile) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
- 1935 Rev. Artileriei, nr. 4, 337: Sticlăriile moderne au putut însă obține sticle de crown cu barium, care deși au o putere dispersivă mai slabă decât sticlele de flint corespunzătoare, au totuși un indice mediu mai mare. Cu această combinație zisă normală, s-a putut obține acromate, noi, la care curbura câmpului este redusă în mod satisfăcător.
- 1938 Ziarul șt., nr. 37, 590: O lunetă perfect acromată, cu diametrul de 50 mm și lungimea focală 2000 mm, căreia îi aplicăm o putere optică de 200 cu un ocular fin, ontoscopic, de 10 mm va putea să ne arate clar tulburările din Soare.
- 1949 LTR, I, 27: Obiectivele acromate de tip vechi sunt construite cu sticle optice obișnuite; cele moderne au sticle optice speciale, mult superioare din punctul de vedere al corectării aberației.
- 1956 Gazeta mat. și fiz. VIII, 324: Dacă L este un acromat, atunci diferitele focare colorate nu mai furnizează curba AB.
Încă 3 citate
2.
S. m. și f., adj. MED. (Persoană) care este incapabilă să distingă culorile.
- 1969 D. Medic. (1969), I.
3.
Adj. (Despre imagini) Lipsit de culoare.
- 1977 D. CERNOVODEANU, St. Herald., 66: Astfel, deoarece … indicațiile convenționale pentru a marca culorile și metalele heraldice în reprezentările acromate ale stemelor … nu s-au fixat decât de-abia în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
- 1983 Cinema (R.), nr. 6, 9: Este adevărat că emulsiile alb-negru în ceea ce privește sensibilitatea și definiția nu au fost nici astăzi egalate de emulsiile color, dar tot timpul s-a tins spre culoare, pentru că imaginea acromată oferă o informație incompletă despre realitate.
Încă un citat
– Pl.: acromați, -te.
– Din germ. Achromat, fr. achromate.
Referințe bibliografice:
1953 D. Tehn.; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. cromatic (delr.lingv.ro).
