Statuie din Grecia antică ale cărei extremități (capul, mâinile și picioarele) sunt
executate din piatră, marmură sau fildeș, iar corpul din lemn.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 781/20: Acrolite se numesc statuete a[l] cărora trup este de lemn.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1871 LMD, I.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 554: [Statuile monumentale grecești] au continuat până în epoca clasică, în variante diferite: fie lucrate în tehnica acrolitului (părțile descoperite erau în piatră, iar torsul și picioarele, uneori îmbrăcate cu țesături, erau din lemn), fie în tehnica hriselefantină.
Încă 4 citate
– Scris și: acrolith (1871 LMD, I).
– Pl.: acrolite și acroliți (2006 NDU) s. m.
– Var.: înv., rar (formă latinizată) acrolítus (1871 LMD, I) s. n.
– Din fr. acrolithe, lat. acrolitus.
Referințe bibliografice:
1949 LTR, I; 2003 D. Etim. Term. Șt.2, 14; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
