BOT. (Despre caliciul unei plante) Care continuă să crească și după înflorire.
- 1887 BRÂNDZĂ, Flora Dobr., 78: Calice gamosepal, persistent, cu 5, rar 3–4 divisiuni, adesea acrescente la maturitate, de ordinar prevăzut la basa sa de un calicul format din bracteole libere sau connate.
- 1893 Analele Acad. Șt., seria 2, tom XIV, 313: Lamina foilor acestora la cele infime [este] rudimentară, succesiv acrescentă, la cele superioare, foarte lungă.
- 1930 Bul. Agron., nr. 1, 166: De la C[arex] arenaria … a moștenit lungimea și lățimea frunzelor … precum și auricula membranoasă, transparentă ce se află la baza acestora, în fine membrana transparentă și acrescentă a foliolelor.
- 1952 Bul. Șt. – Biol., nr. 4, 181: Teaca primei frunze este acrescentă.
- 1966 Flora, XI, 421: Tulpina la început scurtă, apoi acrescentă, ajungând la 30–40 cm.
- 1980 D. Bot., 75: Antocarp, fruct înconjurat de caliciul acrescent.
- 2006 Universul plantelor4, 104: La unele plante cal[i]ciu persistent se dezvoltă mult, învelește fructul și se numește cal[i]ciu acrescent.
Încă 6 citate
✧
Fig.
- 1932 Lupta, nr. 3 243, 2: Această burghezie, d-lor, a dat oligarhia, care a guvernat. Și dacă voiți să explic mai bine pasagiul acesta nenorocit și trist, din viața țării noastre, este lupta oligarhiei, dacă voiți care era acrescentă pe bugetul statului.
– Pl.: acrescenți, -te.
– Din fr. accrescent.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I ; 1975 DEX; 1980 D. Bot., 37; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. crește (delr.lingv.ro).
