Înv., rar (Despre persoane) Care are o bună reputație; acreditat (2).
- 1836 D. MARIN, Statutele, 49/19: Adeverințele depozitelor să pot petreace slobod la alți stăpâni îns … trebuie să-ș aibă doi martori acredităluiți.
– Pl.: acredităluiți.
– Din fr. accrédité, germ. akkreditiert (adaptat după verbele în -ălui).
