MUZ. Persoană care se ocupă cu acordarea unor instrumente muzicale; înv. acordator (1).
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1893 Bul. Stat. Rom., 173: Acordor de piane și alte instrumente.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1898 D. Muz. Voci, I, 8: Uneltele de care se servesc acordorii … variază de la un instrument la altul.
- 1927 PAPADAT-BENGESCU, Concert, 212: Serviciile aduse erau felurite: comandă de note sau tratative cu artiștii; furnituri de instrumente sau vreun acordor vienez special.
- 1933 IBRĂILEANU, Adela, 63: Indispus de accidentele drumului, [pianul] stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 811: Făcând critica versurilor lui Tudor Arghezi, Ion Barbu le scutura ca pe un diapazon la ureche, le sbârnâia cu degetul, făcea o fizionomie chinuită de acordor de pian și apoi cu glasul emfatic al cântărețului le gonea cu bătăi de picior sub masă.
- 1941 Rev. Psih. Teor., nr. 1, 22: În armată la serviciul de transmisiuni, aviație, ascultătorii submarinelor, la muzicanți, acordeurii de piane sau alți profesioniști din mediul civil sau militar, care au nevoie de o acuitate auditivă ireproșabilă, este nevoie de un examen audiometric dintre cele mai exacte.
- 1960 AVRAMESCU – CÂNDEA, Intr. Docum., 289: Apelul la asemenea persoane – muzicieni (compozitori sau artiști), specialiști (istorici ai muzicii, cadre didactice) sau tehnicieni (fabricanți de instrumente, acordori de piane etc.) – se face în condițiuni identice celor folosite în cazul celorlalți informatori.
- 1973 Muzica (R.), nr. 4, 30: Paderewsky, cu repertoriul său atât de restrâns, dar cu fastul cu care își organiza deplasările, cu vagon special, suită, acordor …, poate fi rânduit printre pianiștii-actori.
- 1995 COR (1995), 244: Confecționerii și acordorii de instrumente muzicale sunt meseriași specializați în confecționarea, acordarea și repararea de instrumente muzicale cu coarde, de suflat, percuție.
- 2004 Lettre intern., nr. 49–50, 81: Colonelul îl observă pe acordor privind pe fereastră.
- 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 1 205: Ș. Cioculescu și Mircea Zaciu au rămas, în comentarea cărților de memorii, singurii amendatori, adică „ceva în genul acordorilor de piane”.
- 2013 DGS, 33: Acordorul este specializat în acordarea instrumentelor muzicale.
Încă 14 citate
✧
(Ca termen de comparație)
- 1937 BLECHER, Inimi, 139: Medicul începu să pipăie încet, cu atenție, coloana vertebrală de sus în jos apăsând pe fiecare vertebră, ca un acordor de piane clapele unui clavir.
– Pl.: acordori.
– Var.: rar acordár (1966 CIORĂNESCU, D. Etim., 19), acordeur s. m.
– Din fr. accordeur.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU-POPOVICI, D.3; 1903 TDRG, I; 1905 D. Muz. (1905); 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; 1931 CADE; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acord (delr.lingv.ro).
