MUZ. Unealtă de diferite forme, care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în
special a pianului; înv. acordătoare.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
Încă 3 citate
– Pl.: acordoare.
– Var.: acordóriu (1848 NEGULICI, Vocab.), acordoir (1898 Enc. Rom., I) s. n.
– Din fr. accordoir.
Referințe bibliografice:
1931 CADE; 1975 DEX; 2006 URSU – URSU, Împr. Lex., II; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acord (delr.lingv.ro).
