Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACOPERĂMẤNT s. n.
1. Înv. Ceea ce se află deasupra, acoperind și protejând ceva; învelitoare; acoperitură.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 99: Și puse întunrearec după acoperemâ<n>tul său; den crucișu de el acuperemântu lui, apă întunrecată în nuori-i porânci lui.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 265: Iară ce va rămânea den pocroave, de acoperimântul cortului, cuvine-se a ști …, slobodzi-o în gios pre coastele cortului.
  • <1678–1689> DANOVICI, Cronog., II, 161: Nice o dzî nu putea fi să nu izvorască lacrămi de într-ochii ei. Iar patul ei era cu așternuturi și acoperemânturi tot sârmă și aur.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 9: accubitalia, -orum acoperemânturi de rădvan, acoperișuri, lepedeu de pat.
  • 1761 Doc. Callim., II, 124: Bogasii roși ce s-au făcut pungi de raft de hatae … 1 leu, 105 bani pe postav saita albu pentru șlic gospodu … 3 lei, 45 bani pe sandal pentru acoperămăntu șlicilor.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1825 LB.
  • 1835 DRĂGHICI, R. Cruzoe, I, 79/4: Locul era uscat, ca când ar fi avut vreun acoperimânt de-asupra.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1858 POLIZU, Vocab.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 CIHAC, D. Etim., I, 2.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1887 M. Gl. Dial, 11: Arneu = Acoperemânt pentru care, în contra ploii și a soarelui.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1895 MARIAN, Tradiții, 281: Să facă un fel de fântână … și după aceea … să-i puie disdele și-un acoperemânt de lespezi deasupra.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1944 PRODAN, Transilv., 19: În voievodate, țăranul valah – după descrieri valahe – dormea pe pământul gol, sub cap își punea o piatră în loc de pernă, acoperământul lui era bolta cerească.

✦ Acoperiș; p. restr. material care se pune pe acoperiș.
  • <1551–1553> Ev. Sl.-Rom., 29v/11: Ce greesc vouă în întunerec spuneț în lumina șă ce în urechi vreți audzi pre acoperimânture șă nu vă temeți de cel ce ucigă trupul.
  • 1649 Lex. Sl.-Rom. (1649), 1622/22: Case acoperemânt.
  • 1651 Chrest. Rom., I, 172/29: Înprejurul a toată biserica făcu ca o strașină tot dă marmură albă, cioplită cu flori, și foarte scobită și săpată frumos, iar acoperemântul, tot dă plumb amestecat cu cositor și crucele pre turle, tot poleite cu aur.
  • jum. sec. XVII MILESCU, Patru apologii, 44: Pietrile să despicară, acoperemântul besericii să despică de sus pănă gios.
  • 1735 Cond. Mavrocordat, II, 560: Când s-a tâmpla să să strice acoperemântul besericii, să aibă a să acoperi cu bani din vamă.
  • 1807 Carte de pravilă, II, 144/2: Beție cea învechită a meșterilor și a năimitorilor pe zi, care lucră la acoperemânturi și la podele … să să pedepsească cu o călcare gre de poliție.
  • 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 41/7: Nici fumul ce ieșea din vatră prin mijlocul acoperemântului, nici lumina candelii n-au fost nicidecum clătinate.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1825 LB.
  • 1829 Acte Bas., 293: Să prelungească această zvântare … și în zilele cele ploioase, în care toate lucrurile au să fie așăzate supt acoperemânturi.
  • 1833 Cod. Calimach, 275: Cel ce are dritul scurgerii apelor, poate să lase apa de ploae ca să curgă pe acoperemântul străin fără oprire sau prin jgheaburi.
  • 1837 Breasla blăn., 29: Acoperemântul trupuluĭ besericii are să fie cu șândilă, iar turnurile cu scânduri pentru tineche.
  • 1845 Doc. Putn., II, 202: Schit Vale Neagră, aflându-să cu totul lipsit de acoperământ, noi obștiea l-am acoperit din nou.
  • 1850 KOGĂLNICEANU, Lit. Bel., 96: După catastrofă, viind în gând municipalităței să fie prudentă, ea s-a hotărât a oborî toate acoperemintele de șindilă.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1861 PETRI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 41.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 101: Casa era cu un acoperemânt țuguiat.
  • ante 1889 CREANGĂ, Pov., 115: Acuși trec eu picioarele prin păreți și ies afară cu acoperemântul în cap, zise Lăți-Lungilă.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1898 DAMÉ, Term. Pop., 98: Se punea deasupra lor [a pereților] patru bârne lungi ca cosoroabele și pe capetele acestora un rând de cosoroabe pe care se înălța acoperimântul.
  • 1905 IORGA, Neamul rom. Bas., 146: Varnița rămase cu dărâmăturile ei pârlite de foc, cu acoperemintele dărâmate ale locuinții crăiești.
  • 1920 V. DEMETRIUS, Strigoiul, 51: Odată hotărât, omul plecă de sub acoperemântul care-i apăsa, aruncând o căutătură neagră nevesti- si[i] și trântind ușa.
  • 1922 R. ROSETTI, Scrieri, 375: Vornicul a mai trimes un rând de oameni … cu poroncă ca, în cazul când străinii nu s-ar preda, să aprindă acoperământul casei în care se aflau.
  • 1937 Enc. Agr., I, 46: Acoperământul e luat mai mult în sens de material care se pune deasupra pe acoperiș.
  • 1957 GRIGORE IONESCU, Arhit. Pop., 25: Același nume [comarnic] îl poartă și acoperământul de scânduri sau de stuf susținut de patru pari și alipit laturii drepte a strungii.

✦ Înv., rar Pervaz al ferestrei; nivel.
  • <1559–1560> Cod. Bratul, 214: Un june în nume Evtih lângă ocnă, somnuros cu somnu adâncat, grăia Pavel de multe, plecă-se de somn și căzu de la al treilea acoperimânt jos, și luară el mortu.
✦ Ceea ce acoperă trupul sau capul.
  • <1581–1582> Palia Orăștie, 253: Să vei lua veșmântul vecinului tău zălog, iară să i-l dai lui, ainte de ce ară apune soarele. Că veșmântul lui un singur, acoperemântul trupului său întru carele doarme.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 84: Calyptra, g.f. acoperemânt, zăbranic, brobodealnic.
  • 1795 Biblia (1795), 1 781/34: Să nu ia omul muiarea tătâne-său și să nu descopere acoperemântul tătâne-său.
  • 1813 Îndreptări moralicești, 2/18: Când vrei să întri în sfânta besearică … depune acoperământul de pre capul tău, adică căciula sau pălăriia.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1937 Enc. Agr., I, 46: Acoperământ … haina care se pune deasupra celorlalte pentru a feri de ploae, zăpadă.
  • 1958 NAGY, Port. Trascău, 12: Acoperământul capului la bărbați constă din pălărie și căciulă din blăniță de miel.
  • 2005 D. Enc. Simb. Bibl., II, 75: Capul acoperit al femeilor la servicii divine, cum îl cere Apostolul Pavel (I Corinteni 11), e semnul bunei creșteri, al bunei-cuviințe și al moralei. Precum acoperământul capului face pe femeie să-și țină capul plecat în jos, să se rușineze, să fie cu supunere, astfel descoperirea capului denotă necinste și senzualitate.
  • 2006 MO, nr. 722, 8: Protecția capului … acoperământ ușor pentru protecția scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu sau fără cozoroc).

✦ Înv., rar Sutien.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 299: Mammillare, g.n. acoperemânt de țâțe.
✦ Înv., rar Pieptar.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 363: Pectorale, g.m. acoperemânt de piept, pieptariu.
✦ Înv., rar Bucată de material textil cu care evreii își acopereau capul și fața în cadrul ceremoniilor religioase.
  • 1688 Biblia (1688), 65: Când vrea mearge Moisi înaintea Domnului luă acoperemântul până ce ieșiia și, ieșând grăiia tuturor fiilor lui Israil câte porunciia lui Domnul.
  • 1795 Biblia (1795), 861: După ce au încetat a grăi cătră ei, și-au pus acoperemânt pre fața sa.

✦ Înv., rar Așternut; cuvertură; cearșaf.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 338: obtendiculum, g.n. acoperemânt înainte la ceva, așternut.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 264: integumentum, g.n. acoperemânt, lepedeu.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 263: instratum, g.n. lepedeu de acoperit, acoperemânt; plapomă.
  • 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 33.
  • 1937 Enc. Agr., I, 46: Se zice: … acoperământ pentru „țoalele” cu care se învelește noaptea.

✦ Bucată de pânză sau stofă, folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină (ortodoxă); pocrovăț.
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 338: obstragulum, g.n. acoperemânt, țol, procoviță.
  • 1771 Arh. Rom., I, 14: Acoperemânturi pe prestol preste evanghelie.
  • 1898 Enc. Rom., I, 29: Acopereminte liturgice, veluri pentru Sf. Disc și Potir; în biserica orientală sunt 3. Unul servește spre acoperirea Sf. Pâini … Cu al doilea se acopere Sf. Potir … Iar al treilea, care se numește și Aer și Anaphora …servește spre acoperirea amândurora.
  • 1997 Acta Musei Napocensis, 310: Acoperământul de potir este tivit de jur-împrejur cu un fileu brodat … din sârmă și fir de argint aurit.

✦ Capac (pentru oale, tigăi etc.).
  • <1691–1697> T. CORBEA, Dictiones, 345: Operculum, g.n. acoperemânt.
  • 1825 LB.
  • 1937 Enc. Agr., I, 46: Acoperământ … un taler cu care acoperă o oală sau o tigaie etc.

✦ Piatră de mormânt; p. ext. țesătură care acoperă un mormânt; epitaf.
  • 1805 MACARIE3, Izvodul, 173: [Pictează] groapă deschisă și pe acoperemântul ei șezând un înger îmbrăcat cu vejminte albe.
  • 1935 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., II2, 659: Țesăturile vechi, din secolele XIV–XVI, … reprezintă veșminte sau părți de veșminte preoțești …, după aceea acoperământuri de morminte.
  • 1946 C. GIURESCU, Ist. Rom., III2, 1 012: Chiar la începutul epocei pe care o cercetăm, s-au țesut două somptuoase epitafe sau acoperăminte de mormânt.

✧ Sint. Înv. Acoperământul trupului = prepuț.
  • 1688 Biblia (1688), 11: Și luo Avraam pre Ismail, fiiu-său, și pre toți cei născuți în casa lui, și pre toți cei cumpărați pre argint, și tot bărbatul dentru oamenii den casa lui Avraam și le tăia marginile acoperemântului trupului întru vreamea aceiia zile, după cum au grăit lui Dumnezău.
✧ Sint. Înv. Acoperemântul ochiului = pleoapă.
  • 1905 I. POPOVICI, Rum. Dial., 164. [Glosar]
✧ Sint. Înv. Acoperământul cerului = bolta cerească.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, I, 136: Dormiră supt acoperământul cerului.
  • 1892 Timpul (Z.), nr. 167, 1: Ieri, … pustiitorul element al focului, … a jertfit multe ființe și a dat în prada nenorocirei și a lipsei celor mai grozave un număr însemnat de familii, lăsându-le goale și sub acoperământul cerului.
  • 1942 Vremea, nr. 656, 13: Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și acum acești modești, dar veritabili eroi nici n-ar fi luat parte la asediul celei mai puternice fortărețe și nu s-ar fi găsit doar la doi pași de ruinele ei, soldații români, în bătaia soarelui, sub acoperământul cerului albastru și mângâiați de brizele mării care sclipea în apropiere.

✧ Exp r. Sub același acoperământ = în același loc, în aceeași casă.
  • 1878 MO, nr. 83, 2404: Una pereche case cu dependințele lor … toate sub același acoperământ … sunt situate pe un loc ca de 12 stj lungimea și lărgimea cât ține împrejmuirea cu uluci de brad.
  • 1916 SORBUL, Patima, 382: Trăim sub același acoperământ, ocolirea e cu neputință.
  • 1932 MUȘATESCU, Sosesc deseară, 13: Dumneata, care stai sub același acoperământ cu mine, te duci și joci în cărțile pe care, eu însumi, le-am afurisit.
  • 1943 CĂLINESCU, Șun, 68: Traiul laolaltă sub același acoperământ al bărbatului și femeii este cea mai înaltă menire a omului.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 13: În timp de aproape o lună și jumătate, holericii cu ceilalți malazi au stat sub același acoperământ, fără ca vreunul să contracte maladia.

2. Fig. Ocrotire, protecție, apărare; (prin personificare) ocrotitor, protector (1), apărător.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 108: Că me înacoperi-me în acoperemântul său în dzua rreului mieu.
  • 1581 CORESI, Ev., 392: Că mai nainte ne golescu pre noi dracii de toate cugetele cealea bunele, și den acoperimântul lu Dumnezeu, și așa rane punu-ne (ce se zice, păcate).
  • 1639 Carte rakoczyană, 245: Adăpostire și acoperemânt vieței meale pusu-te-am, carea pre D[u]mnez[e]u ai născut, Fecioară.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 159r/2: Dau într-acoperemântul Tău turma aceasta.
  • <1700–1710> N. COSTIN, Let. Țării Mold., I, 140: Cu coiful acoperemântului tău să să îmbrace și cu pavăța nebiruirei să să acopără.
  • 1713 ANTIM, Așez., 328: [Această sfântă beserică] o am supus ca o începătură sfântă supt acoperământul și stăpânirea lui [Hristos].
  • <1760–1761> Biblia <1760–1761>, III, 692: Când li se pare a să pitula întru întunecatele păcate, [nedrepții] cu acoperemântul întunecatei uitări s-au răsipit, spăimântându-să groaznic.
  • 1776 Mineiul oct., 67v1/13: Bucură-te, stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperemântulu sufletelor noastre!
  • 1781 Bis., chipuri, doc. Olt, 150: [Biserica din Drăgănești Olt] n-au lăsat-o a nu fi supt aripi de acoperământu sau a rămânea nerezemată de altu sfânt scaunu bisericescu.
  • 1789 Orând. Paracl., 9v/11: Păzește-o supt acoperemântul bunătății Tale.
  • 1799 IORGOVICI, Obs. Lb. Rum., 109: [Împăratu Trăian] birui pre craiu Dachiei și așeză aci colonii romanești care multă vreme stăpâniră sub acoperământul împărățiii lor.
  • 1805 MACARIE3, Izvodul, 213: Cel dintâiu [înger] zice: „Bucură-te, slava îngerilor; bucură-te, acoperământul oamenilor”.
  • 1807OBRADOVICI, Carte Orând. Ec., II/9: Precum a multora lipoveni așa și Domniei Sale (la care totdeauna patron, svătuitoriu, spre bine îndemnătoriu, și pavăză acoperemântului de cătră toate lațurile răilor am aflat).
  • 1814 Calend. Buda, I, 10/16: Cu acoperemântul aripelor măririi voastre păsindu-ne.
  • 1818 MIHUȚ, Manuductor, 24/6: [Cetățenii] să se poată sub acoperământul legilor cu mai multă securitate de toate strâmbătățile apăra și scuti.
  • 1822 DIACONOVICI-LOGA, Gram. Rom., 27: Această Grammatică Romanească am întocmit, și o închin strălucitului Nume al Măriei Tale cu adâncă venerație rugându-mă, să o primești sub acoperământul Tău cel Patronesc.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1825 LB.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1939 PAVLESCU, Ec. Breslelor, 497: Averea bisericii este averea celor săraci, protecția celor orfani, … acoperământul celor ce mor în sărăcie; mângâierea celor ce stau în biserică.

✦ Fig. Ascunziș; tăinuire.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 112: Ascunde-i-veri ei în furișea Feaței Tale de învăluitura omenreasca; acoperi-i-veri întru acoperemânt de vorr<o>ava limbilor.
  • 1698 CANTEMIR, Divanul, 273: În care vreame aceaste de acmu acoperite, acoperemânturile rădicându-se, să vor descoperi, unde fietecui după a sa faptă să va plăti.
  • 1822 DRLU, I.

✧ Sint. BIS. Acoperământul Maicii Domnului = sărbătoare religioasă în cinstea Maicii Domnului celebrată de Biserica Ortodoxă la 1 octombrie.
  • 1935 Universul (C.), nr. 273, 2: Preasfințitul Episcop explică cu argumente de ordin istoric, de ce a fost aleasă ziua de 1 Octombrie „Acoperământul Maicii Domnului” pentru această sărbătoare ce se va repeta în fiecare an.
  • 1944 CANDREA, Folc., 227: În ziua de 1 octombrie, când se serbează Sfânta Pocroavă, Biserica prăznuiește sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului.

3. Fig. Obstacol care împiedică vederea, înțelegerea.
  • 1581 CORESI, Ev., 101: Învățăturile lu Dumnezeu și lucrurile cu drag să le obârșim, ca întunecatul acoperimântul sufleteloru noastre descoperire să priimimu.
  • 1795 Biblia (1795), 168: Până astăzi, când să ceteaște Moisi, acoperemânt pre inima lor easte pus.
  • 1796 MICU, Teol. Moral., I, 48/6: Să dă în laturi acoperemântul aceala care împedeca pre oamenii cei orbiți cu poftele ca să nu poată vedea.

✧ Sint. Rar Fără acoperământ = fără reținere, pe față.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 653: [Contesa de Noailles] cântă fără acoperământ dorința de împreunare, aspirația de a fi iubită de bărbat și bucuria de a trăi trupește.

– Pl.: acopereminte, înv. acoperemânturi și acoperimânture.

– Var.: acoperimént (1862 PONTBRIANT, D.) acoperemấnt (1870 COSTINESCU, Vocab., I), acoperimấnt, acopărămấnt (1896 Jahresbericht, III, 46), rar acoperemént s. n.

– Lat. *adco(o)perimentum.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 PUȘCARIU, Etym. Wb., 34; 1909 CANDREA-DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1926 CADE; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 451, 453; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acoperi (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar