BIS. Înv.
Rânduială a slujbei bisericești; colecție cronologică de canoane; concr. slujbă în onoarea unui sfânt sau a unor sfinți.
- 1820 ap. URECHIA, Ist. Rom., XII, 32: Gherasie la biserică nu merge, acoluthia, după datoria sa ca un călugăr ieromonah, nu-și citesce, posturi nu păzesce.
- 1901 IORGA, Ist. Lit. (XVIII), 609: La începutul secolului al XVII-lea era egumen la Dealu un învățat călugăr grec, Matei al Mirelor. … Matei mulțămi pentru adăpost, scrise cronici și acolutii, dădu consilii morale, cântă în versuri lucruri sfinte, dar nu făcu din mănăstirea ce i se încredințase un centru de cultură.
- 1908 IORGA, Ist. Bisericii, I, 111: Mici tipărituri grecești, ca broșura împotriva teoriilor despre Purcederea Sf . Duh … ori Acolutiile din 1736 a lui Daponte … se datoresc unor cheltuitori dintre greci.
- 1909 IORGA, Ist. Bisericii, II, 5: Nu numai pentru grecii de departe, ci și pentru românii de aproape, se dă, la 1697, Antologhiul, Sbornicul din Snagov, care cuprinde în el … slujbe la sfinți sau „acolutii”.
Încă 3 citate
– Pl.: acolutii.
– Scris și: acoluthia.
– Din ngr. ἀκολουθια, lat. acoluthia.
Referințe bibliografice:
1910 BRV, II; 2012 Gl. Cuv. Rare., 14.
