1.
Adj. Care se referă la acmeism; specific acmeismului.
- 1945 România viitoare, nr. 153, 2: Gumilev Kuzmin, Sadovski, Verhovski, Ana Ahmatova și Gorodețkii sunt reprezentanții curentului acmeist, din care s-au născut adamiștii și chariștii, derivații ale acestui curent.
- 1968 Viața rom. (R. US), nr. 1, 133: [Gumilev] deapănă câteva din amintirile sale legate de momentul acmeist.
Încă un citat
2.
S. m. și f. Adept al acmeismului.
- 1962 Viața rom. (R. US), nr. 4, 172: Trece, în tinerețe, și prin experiențele moderniste – încercate și respinse apoi și de alți poeți sovietici. Acmeist și futurist e Bagrițki o scurtă vreme.
- 1976 D. Term. Liter., 16: Promovând în poezie descrierea obiectelor individuale, izolate, akmeiștii, care susțin deschis formula artei pentru artă, nu acceptă filiația, deși îl recunosc drept predecesor pe Théophile Gautier.
Încă un citat
– Scris și: akmeist.
– Pl.: acmeiști, -ste.
– Din rus. aкмеист.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2007 DEXI.