Ban.
1.
Tranz. A acoperi.
- 1934 L. COSTIN, Gr. Băn., II, 35: ACIUCA = a acoperi. Em. Novacovici (Răcăjdia- Caraș).
2.
Tranz. A năvăli, a se arunca peste.
- 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 54: A aciuca = a năvăli, a se arunca peste. „Mare sumă de turci era, Pră iel toți aciuca și-l lega.”
3.
Refl. (Despre boli) A se prinde de cineva, a cuprinde.
- 1967 Lexic reg., II, 11. S-a aciucat ciuma (a intrat boala).
– Prez. ind.: aciúcă.
– Et. nes. Cf. aciua.
Referințe bibliografice:
1959 LR nr. 6, 54; 1988 CL, nr. 2, 143.
