Ferit, adăpostit, ascuns, pop. oploșit.
- <1704–1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 499: Cine dară în lume, o, priiatinilor, atâta de scămos la minte și strămțos la cuvinte să va afla, carile să socotiască sau să grăiască că cel împotrivă de supt brațul Leului va putea scăpa, sau cel supt aripile Vulturului aciuat că în primejdie va întra?
- 1875 TEODORESCU, Poezii Pop., 75: Ciobănei în câți răzimați, în glugi acioați.
- 1916 ATILA, Peștii, 133: Peștii … dau de gura scochinei, văd și simt apa liniștită și un loc aciuit, se vâră.
- 1918 VOICULESCU, Din țara, I, 41: Aciolați la dealul Sării, într-un ungher de țintirim, Aveam poruncă hotărâtă să ținem piept ori să murim.
- <1925–1926> T. PAPAHAGI, Cerc. Apuseni, 12: În afară de valea Vidrei – și întru câtva și valea Negrei – care e mai deschisă, mai roditoare și plăcută vederei, celelalte cursuri de ape, mai ales de la Albac în sus, oferă priveliști sălbatice și fioroase, … în ale căror ascunzișuri și ramificațiuni stau aciuate locuințe răzlețe de moți.
- 1928 CAZIMIR, Întuneric, 117: Trecem prin tinda unde se aud, din umbră, foșnet de păsări aciuate și țârâit dulce de pui.
- 1939 I. BOTEZ, Belfer, II, 41: Negustorul … e un oltean aciuit pe aicea din vremea războiului.
Încă 6 citate
✧
P. ext.
- 1957 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 180: Acum se vedea bine de tot malul bulgăresc ca un lanț de dealuri, ba ici-colo se zăreau și căsuțe aciuate pe el.
- 1968 STANCU, Șatra, 274: În jurul șatrei aciuate între povârnișuri și lac, întinderile, cât le poți cuprinde cu ochii, sunt goale.
- 1998 M. RĂDULESCU, Ist. Lit. Det., I, 411: Cum rămăseseră multe sate de țigani aciuați pe lângă marile moșii, sosi una din femeile de acolo, vestită pentru anumite rezolvări.
Încă 2 citate
– Pronunțat: -ciu-at.
– Pronunțat și: înv., rar acioát.
– Pl.: aciuați, -te.
– Var.: aciolát, -ă, aciuiát, -ă, aciuít, -ă adj.
– V. aciua.
Referințe bibliografice:
1958 DM; 1996 DEX2; 2000 MDA, I; 2007 Form. Cuv. (XVI–XVIII), 287.
