Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpostire, adăpost, refugiu; pripășire; pop. oploșire; ascundere.
- 1698 CANTEMIR, Divanul, 269: Când veacul acesta să va sfârși, viața această trecătoare va trece la acel nemincinos mai de pre urmă giudeț dumnădzăiesc, la carile nice o pricină de price le va folosi, nice o șuvăire, nice o aciuare sau supt pământ fugire.
- 1839 NEGRUZZI, Negru pe alb, 228: Vântul stânge luminele, și ploaia, vărsându-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii.
- 1868 C. STAMATI, Feliurite, 478. Cuvinte cum erau din vechi … Hălăduință, aciuare.
- 1887 HEM, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1916 ATILA, Peștii, 83: Nu se face niciodată nesocotința de a merge la pescuit fără o pelerină de ploaie, fără o umbrelă sau cel puțin o glugă mare. Se înțelege că ne putem scuti de ele când vadul de pescuit e aproape sau când în preajma lui avem adăposturi de aciuire.
- 1927 IORGA, Răzb. Indep. Rom., 147: Alții … ne interziceau absolut aciuarea în acest colț dunărean.
- 1944 I. M. SADOVEANU, Sf. Veac, 219: Cădea dragostea la el cu ceea ce n-a avut niciodată: aciuire sigură pe lângă o ființă mai luminată și mai ales mai îngăduitoare decât nevasta sa.
- 1954 C. PETRESCU, Ajun, 92: Cutreierase și el lumea … înainte de a-și afla o aciuare.
- 1972 BENIUC, Drumul, 91: Pe atunci nu aveam sentimentul pe care-l exprimam mai târziu, după aciuarea, subt Ion Antonescu, a hitleriștilor în țară.
- 1989 I. ROȘU, Eminescu, 122: Iar cât privește aciuarea sa pe lângă Tribunalul din Vâjnița, ea se putea petrece exact în felul în care, peste decenii, Eminescu însuși avea să devină „practicant” în „cancelaria onorabilului tribunal din Botoșani”.
Încă 10 citate
✧
P. ext.
- 2005 MITICAN, Evreii, 19: Domnitorul … vedea cu ochi buni aciuarea meseriașilor străini în țară.
– Pronunțat: -ciu-a-.
– Pronunțat și: înv., rar acioare.
– Var.: acioláre (1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.) aciuíre, aciuoáre s. f.
– V. aciua.
Referințe bibliografice:
1955 DL, I; 1975 DEX; 2000 MDA, I; 2007 DEXI.
