Înv., pop. Aliaj (obținut mai ales din cupru, zinc, bronz) utilizat la turnarea diferitelor obiecte
(clopote, sfeșnice, vase etc.) sau la acoperirea caselor; concr. obiect confecționat dintr-un astfel de aliaj.
- <1609–1618> Codex Sturdz., 297: Dracii apuca-vor aceia ce au înblat rău … arzându-i cu cărbuni vii de foc nestinși, mestecându-i în rășină cu piatră pucioasă și topindu-i în argint și în aur și în ciuai.
- înc. sec. al XVII-lea Cod. Tod., 227: Vor topi argint și aur și ciohai și plumb și arame cu aciale cu toate-i vor adăpa în loc de băutură.
- c. 1620 ap. HEM, I, 185: Idol vărsat, de argint, sau de altă oarece cioae, cum era în zilele vechi.
- 1651 Psalt. Alba Iulia, 515: Domnul … au zdrobit porțile ceale de cioaie.
- c. 1670 ap. HEM, I, 185: Ilectron, ačuoaie.
- 1741 ap. HEM, I, 185: 3 tingiri mai mici și 2 capace dă aramă, 2 sfeșnice dă acioae.
- 1862 ISPIRESCU, Legende, 250: În palat, ce să vezi dumneata? Bogăția de pe lume era acolo. Păreții numai în aur poleiți. Pardoseala era de cleștar, iar învălitoarea era de acioaie și de plumb.
- 1885 TEODORESCU, Poezii pop., 569: Oișoarele-aduna, … Fulga, măre, le răpea Ș-apuca De le ducea Tocmai colo la ceardac Ca să-și facă d-un conac, La ceardac de acioaie.
- 1893 CARAGIALE, Schițe, 133: Când să intre pe poartă, numa iacătă aude clopotul de seară. S-a cutremurat Aghiuță și s-a oprit pe loc. A stat el așa, cu coada bârligată și cu ghearele înfipte-n pălmi, până s-a stins de tot de tot auiala din urmă a acioaii.
- 1898 Enc. Rom., I, 27: Acioaea are culoare frumoasă galbenă metalică, dar cu creșterea cantității de zinc devine mai roșietică-gălbuie, până la albă-gălbuie.
- 1912 CHIRIȚESCU, Grănicerul,163: Glasul lui suna ca un clopot de acioaie.
- 1921 LUNGIANU, Clacă, 73: Clopotele d-acioae, atârnate de gâturile berbecilor, se aud tot mai departe în inima pădurii.
- 1931 GOROVEI, Descântecele rom., 127: Tu amesteci acioaea și arama, tu cureți aurul și argintul.
- 1969OLTEANU – ȘERBAN, Meșt., 285: Ateliere[le] tipografice … se compuneau din teascuri de lemn cu postamente (fundament) dintr-un aliaj metalic numit acioaie, casete (căști de lemn).
- 1982 România liter.(S.), nr. 46, 5: Mocirla va înghite luna. Vor seca heleștaie. Crengile izbindu-se unele de altele suna-vor săbii de acioaie.
Încă 14 citate
✦
Munt., Mold. Clopoțel care se pune la gâtul vitelor sau al cailor.
- <1884–1885> Chest. Hasdeu, III, 322–339: Clopotul la caii înhămați la trăsură sau în herghelie se zice cihoaie.
- 1949 VOICULESCU, Veghe, 204: Glasul acioaielor suie. Ca un fum sunător de cățuie.
- ante 1972 CRAINIC, Mem., I, 40: Un sunet brusc de acioaie a sfărâmat liniștea.
Încă 2 citate
✦
(Adjectival; despre sunete, vorbe; precedat de perp. „de”) Pătrunzător, asurzitor.
- 1939 SCRIBAN, D.
✦
Arg. Metal sau aliaj fără valoare; tinichea.
- 1998 D. Arg.
– Pronunțat: -ci-oa-ie.
– Var.: cioáie, cihoáie, aciuoáie (1887 HEM, I, 160) s. f., ciohái s. n.
– Din it. acciaio.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 397, 410; 1959 SCL, nr. 2, 260; 1962 FD, IV, 47; 1966 CIORANESCU, D. Etim., 19; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
