CHIM.
1.
Care transformă o substanță în acid (1); care poate descompune o bază atunci când se află în combinație cu aceasta.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂSESCU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1937 Universul (C.), nr. 111, 2: Bătrânețea ar fi îndepărtată dacă printr-o alimentațiune judicioasă am înlocui flora de putrefacțiune cu acea care ar fi adusă de fermenții lactici, acidifianți.
- 1957 LTR2, I, 430: Când molecula colorantului conține grupări acidifiante, … acestea pot neutraliza caracterul bazic al colorantului.
- 1962 DER, I, 110: [Amofosul] este ușor solubil, are acțiune acidifiantă și se administrează pe solurile bogate în calciu.
- 2000 VLAD, Litiaza, 125: Pentru tratamentul litiazei fosfatice, efectul acidificant al lichidelor interzise în litiazele urică și cistinică este binefăcător și al celor indicate în aceste litiaze este dăunător.
- 2002 Folos. Solurilor, 121: Fertilizarea cu superfosfat asociat cu azotat de amoniu atenuează puțin efectul acidifiant al azotului.
- 2008 în DCR3: Este o diferență între natura acidă a unui aliment și efectul acidifiant sau alcalinizant.
Încă 9 citate
✦
(Substantivat) Substanță care corectează aciditatea sau care crește aciditatea alimentelor,
băuturilor, produselor cosmetice etc.
- 2002 în DCR3, 27: Aditivii (E-urile) au fost grupați în coloranți, conservanți, antioxidanți și acidifianți, stabilizatori, emulsificatori, agenți de afânare, potențatori, îndulcitori, substanțe suport.
- 2007 D. Medic. (2007), 155; Acidul fosforic este utilizat ca acidifiant urinar, ca acidulant alimentar și în stomatologie.
Încă un citat
– Pl.: acidificanți, -te.
– Var.: acidifiánt, -ă adj.
– Din it. acidificante. – Acidifiant < fr. acidifiant.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2001 MDA, I; 2011 DICR.
