CHIM. Înv. Care poate fi transformat într-un acid (1).
- 1844 Curier a. sexe, V, 359: Acidificabil, t. de chimie, se dzice despre corpurile que au proprietatea a producce acide, combinându-se cu oxigenul. [Vocabular]
- 1847 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 272: Știi d-ta ce simț io și trebuie să simță oricine care cât de puțin ș-au studiat limba istoricește? Greață! abandonament! abandonare! etc. abdomen, abdominal, … acidificabil etc., etc., etc. D[omnul] Eliad le dă vorbe de origine romană și necesarii la curățirea (?!) și cultura (!) limbei române!! Ferească-ne Dumnezeu!
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 177: Nitrogen … Nume ce se dă azotului, ca fiind baza acidificabilă a acidului nitric.
Încă 6 citate
– Pl.: acidificabili, -e.
– Var.: înv., rar acidifiábil, -ă (1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I) adj.
– Din fr. acidifiable (după modelul verbelor în -ifica).
Referințe bibliografice:
2007 DEXI; 2001 MDA I.
