FIN. Referitor la acciză; care ține de acciză; care este taxat, impozitat ca acciză.
- 1870/1872 GHICA, Conv. Econ., V, 208: Când a fost vorba de a să crea venituri capitalei, a trebuit să vedem tendința de a supune la dări accizale obiectele chiar cele mai trebuințioase, precum îmbrăcămintea și încălțămintea, lemnele de foc, cafeaua, vinul…
- 1893 Lupta, nr. 2 001, 1: Dacă, însă, vom da de un băcan, de un cârciumar cât de modest, de un detailist cât de sărac care vinde chibrituri, pâine și alte câteva articole de acest fel, aceștia cu toții plătesc și contribue la mărirea veniturilor accizale.
- 1896 Adevărul (C.), nr. 2 605, 1: Eu să fiu cetățean brăilean, aș refuza categoric să plătesc taxele accizale, căci partidul liberal din localitate, pe când era în opozițiune, nu numai că a făgăduit suprimarea lor, dar le-a desființat efectiv.
- 1901 Ec. Naț., nr. 2, 81: Tot comerciul era mărginit la orașe, și numai însoțite cu certificate ale oficiilor accizale și sub permanent control al autorităței, puteau fi transportate din oraș în oraș cele mai multe mărfuri de import și chiar cele indigene.
Încă 3 citate
– Pl.: accizali, -e.
– Acciz(ă) + suf. -al. Cf. it. accisale.
