Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACCIDENTÁL, -Ă adj., s. f.
1. Adj. FILOZ. (În opoziție cu „substanțial”) Secundar, neesențial.
  • 1832 în DELR2 s. v. accident (delr.lingv.ro).
  • <1834–1835> MURGU, C. Filos., II, 100v/11: Ciocnirea mai multor marturi între cele esențiale dă prepus despre lucru, iar în cele acțidentale se întărește lucrul mai mult decât se slăbește.
  • 1851 AMAN, Log. Jud., 26/8: Sofisma este … când se atribuează unui lucru o calitate ca esențială, de vreme ce nu este decât accidentală.
  • 1877 EMINESCU, Pub., II, 30: În loc de a-și arunca privirile la răul esențial al societății [liberalii noștri] s-au ținut de relele accidentale și fără însemnătate.
  • 1879 CONTA, Metafiz., 391: Singurul lucru accidental și trecător este starea de individualizare a omului.
  • <1884–1909> MAIORESCU, Prel. de filos. I, 34: Geometria are axiome de o evidență universală și necesară, pe când toate celelalte „adevăruri” exacte sunt – la dreptul vorbind – particulare și accidentale.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1900 Enc. Rom., II, 686: În filozofie semnalam Sistema lui Spinoza, studiu critic, în care arată profundul adevăr al acestei filozofii despre viața individuală, ca simplu fenomen sau mod accidental al substanței eterne.
  • 1910 ANTONIADE, Bergson, 121: Această confuziune [între ordinea matematică și cea a vitalului] a provenit din pricină că ordinea vitală, care este esențial creațiune, nu ni se manifestă în esența ei, ci în creațiunile ei accidentale, care imitează la exterior ordinea fizică și geometrică.
  • <1932–1933> BĂNCILĂ, Spațiul, 230: Dacă tu, ca persoană, ești ceva neesențial în lume, o formă trecătoare, atunci și logica umană e ceva accidental și, deci, noi nu mai înțelegem nimic din rostul lumii acesteia.
  • 1935 BLAGA, T. Cult., 112: De obicei o matrice stilistică variază de la individ la individ, într-un anume loc și într-o anume epocă, numai prin determinante cu totul secundare sau accidentale.
  • 1946 RUSU, Log. Frumosului, 78: Diferitele porniri și tendințe elementare … aici [în atitudinea estetică] sunt esențializate, sunt desfăcute de atributele accidentale, și sub această formă pură dinamizează, încălzesc adâncimile eului.
  • 1968 Viața rom. (R. US), nr. 7, 49: Procesul de definire a … [spiritului balcanic] nu se face printr-o înlăturare metodică a ceea ce apare drept nesemnificativ și accidental, a concretului fortuit, ci, dimpotrivă, printr-o lăcomie de concret care, adunat de pretutindeni, cu simțurile și cu senzațiile dilatate, se va construi într-o percepție unică.
  • 1978 NOICA, Sentimentul, 161: Angajarea în viață trebuie să fie „esențială”, iar nu accidentală, anume pe baza unei necesități mai adânci a omului, iar nu a unui demers arbitrar.
  • 1985 R. VULCĂNESCU, Mitol. Rom., 107: Am urmărit … să subliniem ceea ce se poate spune că este mitologia dacă …, adică să subliniem temele principale și secundare, caracterele esențiale și accidentale, în linii mari panteonul mitologic, instituțiile mitologice, miturile și riturile care o reflectă ca atare.
  • 1994 LIICEANU, Despre limită, 117: Nu altul, ci eu îmi devin străin. De-abia în iubire elementele fondului intim-străin îmi apar în toată inconsistența lor și își dezvăluie natura accidentală și exterioritatea.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 90: Din modernitate se iese nu prin postmodernism …, ci prin regăsirea lui Dumnezeu – sau, în termeni filozofici, prin redescoperirea faptului că principiul de transcendență este un principiu natural de manifestare a lumii. Despuiat de orice referință accidentală, principiul modernității este „Gott ist tot”.

✧ Livr. (Substantivat, mai ales art.)
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 187/8: Dar aceasta e metafizica pentru că e cea mai desfăcută de acidental și de variabil.
  • 1920 IBRĂILEANU, Note, 250: În manuscrisele … [lui Eminescu] găsim uneori poezii ocazionale, în care omul și-a notat sentimentele și din care poetul a extras, în urmă, poezia definitivă cu caracter general, curățită de tot accidentalul faptelor și de tot particularul sentimentelor.
  • 1927 I. BARBU, Atit., 131: A înnoda cu Asachi, Alecsandri, Bolintineanu și Conachi înseamnă a pacta cu accidentalul și particularul.
  • 1935 BLAGA, T. Cult., 94: Modul tipizant reduce organismele aceleiași specii la expresia lor ideală, eliminând accidentalul și individualul.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 206: Critica este realizarea unui paradox, prevăzut cu interdicție aristotelică: cunoaștere a accidentalului, a nonnecesarului, a unicului.
  • ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 334: Accidentalul este opus esențialului, ca atare și el este o notă generală, însă una care poate fi pierdută fără ca lucrul să înceteze ceea ce el este – esențial.
  • 1974 Viața rom. (R. US), nr. 4, 20: Fără a eluda realitatea vie și complexă a actualității literare, … critica aspiră să-și depășească condiția, să privească efemerul și accidentalul din perspectiva unui element de permanență.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 22: Romanele lui Sadoveanu … se integrează unei ordini cu caracter legic și cosmic în care-și pierd identitatea, sau, mai exact, ies de sub incidența accidentalului și evaluărilor practice.
  • 1996 PLEȘU, Chipuri, 54: Accidentalul nu poate fi judecat după aceleași reguli – și cu aceeași morgă – după care judeci ceea ce este substanțial.

✦ GRAM. Înv., rar (Despre părțile de propoziție) Secundar.
  • 1877 CIPARIU, Gram. Lb. Rom. II, 264: Părțile accidentali sânt cari de sine nu constituie esența propusețiunei, … și pot să lipsească, fără de a se strica propusețiunea.
2. Adj. Care survine întâmplător și neașteptat; fortuit, incidental.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 357: Accidental, que vine din întâmplare. [Vocabular]
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1848 CÂMPEANU, Gram. Rom., 183/11: Dacă între verburi numai „a fi” se ia de verbul substantiv ca unul ce reprezentează de-a dreptul starea substanțială a subiectului, toate celelalte verburi ar trebui să se numească verburi adiective, ca unele ce reprezentează calitățile lui cele accidențiale, d[e] e[xempu] „a ședea, a umbla”.
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 12: Astronomul ar dori ca cursul Urahului să se pripească, ca asfel fenomenele sale reproducându-se, să confirmeze adevărul calcurilor sale. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală, fiindcă nu vine în fiecare an.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 274: În specie, inculpații lucrând pentru nisce societăți neautorisate în țară, și numai în mod accidental, faptul lor nu poate intra în prevederile art. 250 Codul comercial.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1873 HASDEU, Ist. Crit. Rom., II, 270: Fără a înmulți exemplele, vom semnala numai că pretutindeni acest epitet de alb este izolat, accidental, cu totul străin literaturei poporane, limbisticei și diplomaticei.
  • 1885 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 302: Studiind dar Evul din mijloc și văzând cum din sânul societății feudale a ieșit pruncul burghez, s-a văzut că aparițiunea societății burgheze pe vremea istoriei nu a fost ceva accidental, ci că a fost o necesitate dacă studiem bazele materiale, relațiunile economice din lumea feudală.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1912 Cod. Comer. (1887) – Adn., 8: Pentru a fi declarat în stare de faliment și a fi culpabil de infracțiunile conexe unei stări de faliment, nu e de ajuns ca cineva să fi făcut în mod accidental oarecari fapte de comerț, ci trebuie să fie comerciant de profesiune.
  • 1928 SEBASTIAN, Pub., I, 168: Dacă am regretat vreodată că obiectul precis al însemnărilor noastre de aici ne-a împiedicat să deschidem paranteze unor adnotări accidentale, desigur că niciodată părerea de rău nu ne-a fost mai mare decât acum.
  • 1936 Cod. Pen. (1936), 60: Loc public este locul deschis sau accesibil publicului, fie prin natura lui, în mod permanent și absolut, fie prin destinațiune, în mod temporar și relativ, fie în mod accidental, datorită unor anumite împrejurări.
  • 1938 ARGETOIANU, Îns., IV, 280: Pare că într-adevăr n-a fost niciun atentat la 10 Mai, și … dacă foc de revolver a fost, n-a putut fi decât accidental și neobservat de nimeni.
  • 1948 Filocalia, III, 155: Răul se cugetă în ființele raționale ca ceva ce vine pe urmă în mod accidental, împotriva firii, datorită pasivității lor, dar nu în baza unei puteri naturale.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., II, 482: Apostroful marchează absența accidentală în rostire a unor sunete.
  • 1965 Viața rom. (R. US), nr. 7, 103: Evoluția spre epic a poeziei, în epoca noastră, a constituit nu doar un fenomen accidental și a amenințat, prin absolutizare, soarta lirismului însuși.
  • 1973 COTEANU, Stil. Funcț., I, 30: În descrierea ipotezelor anterioare, am avut în vedere numai cazurile în care abaterea este accidentală.
  • 1982 STĂNESCU, Respirări, 69: Păcatul, spre diferență de vină, nu este întâmplător, accidental.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 280: Dar la alte popoare – ca de pildă la egipteni – reîncarnarea este un fapt accidental sau este rezervată doar anumitor cazuri; în timp ce la indieni … este o lege generală.
  • 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 245: Ideea … [lui Karl Popper] este că atât epistemologiile pesimiste (cunoașterea este imposibilă sau accidentală), cât și cele optimiste (teoria adevărului manifest) conduc în cele din urmă la instituirea unei autorități incontrolabile, în a cărei bună-credință sau veracitate ne abandonăm.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., 37: [Napoleon Bonaparte] a apărut în mod accidental în mijlocul unei dezordini politice.
  • 2013 PLEȘU, Parabolele, 39: [Textul] e probabil inautentic. E o intercalare (accidentală sau voită), un adaos inoportun (al lui Marcu sau al altora de după el).

✧ (Adverbial)
  • 1864 Cod. Pen. (1864), 298: Simpla distrugere a unui răzor, a unei linii despărțitoare de teren, ce putea fi lăsată accidental între două bucăți de pământ, … nu constitue delictul prevăzut de zisul articol.
  • 1875 în B. Contemp., VIII1, 370: Marcian e teolog de Viena, absolut, și accidental a ascultat și la filosofie, fără de aceste are praxă deja de 7 ani, n-ar voi însă nicidecât a părăsi aceasta carieră de profesor.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1893 G. TOCILESCU, C. Procedură civ., 301: Incompatibilitatea din causa rudeniei se aplică, prin identitate de motive, și avocaților chemați accidental a completa tribunalul sau curtea, cari s-ar găsi în grad de înrudire prohibit cu veri-unul din judecători.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1925 IORGA, Ist. Comer., 279: Ca agenți ai acestui negoț, restrâns și accidental, întâlnim acum pe dregătorii, uneori greci, alteori români, care avea[u] ocna Trotușului în samă.
  • 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 363: Pârvan a fost exemplu enorm …; din nenorocire însă, nu o întâmplare izolată. Sumedenie de tineri, și unii desigur cu înzestrare superioară, scriu – accidental sau cronic – stil frumos ca al lui Pârvan.
  • 1979 CÂNDEA, Rațiunea, 21: Umaniștii români nu-și dezmințeau idealurile, nici când se ocupau, accidental, de culturi străine.
  • 1985 COTEANU, Stil. Funcț., II, 58: Variația este liberă și la așezarea cuvintelor în enunț, limitată doar de legături semantice nedorite, reproduse accidental și de contrasensuri (admițând, evident, că locul prepozițiilor și al conjuncțiilor este riguros stabilit).

✧ Livr. (Substantivat, mai ales articulat)
  • 1971 Steaua (R.), nr. 10, 3: Un scriitor adevărat care ne comunică o emoție sau o împrejurare particulară … creează … o perspectivă, un unghi de înțelegere. Într-o singulară sau originală împrejurare de acest fel, … el vede ceva caracteristic …, ceva ce întrece accidentalul sau întâmplătorul.
  • 1984 Viața rom. (R. US), nr. 2, 66: Această procedare [prin care Caragiale anticipează reacțiile publicului] se străduiește să explice ceea ce nu e de explicat și să elimine accidentalul, aleatoriul.
  • 2008 N. MANOLESCU, Ist. Crit. Lit., 36: Narațiunile în versuri nu înfățișează niciodată începuturi, descălecări, ci numai sfârșituri, și nu accentuează pe vreo necesitate istorică, rămânând angajate în cel mai pur accidental al faptelor.
  • 2009 DGLR, VII, 50: Textul nu iese din orizontul de referință al celorlalte cărți: jocul între aparență și realitate … Accidentalul, coincidențele, întâmplarea se instituie în logică a povestirii.

3. Adj. MUZ. (Despre linii, note, semne, alterații; calcuri după fr. lignes accidentelles, notes accidentelles, signe accidentel, altérations accidentelles) Care are efect numai în cadrul măsurii unde apare.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 357: În musică, linii accidentale se zicu quelle adăogate din susul sau din josul quellor cinci linii spre a însemnă notele. [Vocabular]
  • 1899 D. Muz. Voci, II, 271: Sistemul muzical se bazează pe scara naturală diatonică, admițând și note accidentale, ceea ce dă un sistem cromatic.
  • 1905 D. Muz. (1905), 2: Linii accidentale s[au] ajutătoare = liniuțele luate în ajutor la scrierea notelor sub și deasupra de portativ.
  • 1905 D. Muz. (1905), 2: Semne accidentale numim mai ales alterațiunile întâmplătoare, ce obvin înlăuntrul unei piese, în opoziție cu cele puse la cheie constituind armatura.
  • 1905 D. Muz. (1905), 9: Alterațiunile din armatură sunt numite și ezențiale, iar celelalte accidentale.
  • 2014 Man. Educ. Muzic. X, 32: Semnele de alterație apar pe tot parcursul acestei melodii. Deoarece aceste alterații nu se mențin, ele se numesc și alterații accidentale.

4. S. f. TIPOGR. Rar (La pl.) Accidență1 (2).
  • 1940 V. MOLIN, Vocab.2, 7: Lucrări tipografice mărunte, a căror compunere este variațiune de litere și fiindcă zețarii întâmpină greutăți la culesul acestora, prin faptul că zațul nu e curent, li se zice accidentale sau accidențe, o numire universală, pe care o folosesc tipografii de pretutindeni.
5. Adj. GEOL. Calificativ atribuit enclavelor în rocile magmatice masive și componenților nevulcanici din rocile piroclastice.
  • 1966 An. Inst. Geol., 28: Aceste particularități, semnalate la unele roci din Banat …, trebuie considerate numai ca aspecte accidentale ale procesului de diferențiere din masivele banatitice.
  • 1970 An. Inst. Geol., 55: Când procesul de sedimentare este întrerupt din diverse cauze ce s-au manifestat concomitent sau ulterior procesului de sedimentare …, rezultă ritmuri incomplete accidentale.
  • 1998 D. Geol., 236: Genetic, se disting: r. s. [ritmuri de sedimentare] complete … (rezultate din procese de sedimentare care s-au desfășurat normal și complet în anumite intervale de timp) și r. s. [ritmuri de sedimentare] incomplete sau accidentale …, reflectând întreruperea din diverse cauze … a procesului de sedimentare.

– Pl.: accidentali, -e.

– Var.: înv. acidentál, -ă, acțidentál, -ă, accidintál, -ă (1862 PONTBRIANT, D.), accidențiál, -ă adj., accidintále (1862 ANTONESCU, D.) adj. invar.

– Din fr. accidentel, it. accidentale. – Pentru sensul 3, cf. germ. Akzidenz.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1969 D. Medic. (1969), I; 1975 DEX; 1999 M. D. Jur.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. accident (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar